El si oceanul

Capitolul 1

Uite-ma singură în mijlocul pustietății căutând satul numit "Nutre" numele este ciudat si imi da o stare de teama.

Ma rog in mintea mea sa fie pe plăcuță satul ce il caut deoarece nu mai am energie sa conduc. Îmi simt pleoapele grele si oboseala isi face simțită prezența prin toți mușchii.
Vreau doar sa ajung si sa ma pun intr-un pat sa dorm.

Conduc inca vreo 30 de minute timp in care am vorbit cu mama si tatal meu anunțându-i ca o perioadă voi fi plecata si sa nu ma caute. Isis s-a suparat cand i-am spus dar nu are cum sa ma ajute deja a fost prea mult. Am fost acuzata pentru ceva ce nu am facut. Si totul este din vina lui.

Nu stiu cum am ajuns asa dar ma voi pregati si voi lupta sa ajung in secția lui si nu isi va da seama ce ii voi pregati. Am planul pus la punct.

Lunilea astea ma voi pregati intens cu Sobek si voi putea ajunge la "performanta" dorita de el si il voi doborî pe el ei pe toți subalternii lui.  Programul de pregătire consta în antrenament zilnic si învățarea legislativă si tot ce va trebui sa fac pentru al ajunge pe "domn comisar".

Ajung la adresa oferita de Sobek si il vad așteptându-mă. Este un barbat inalt, maxilarul îl are inclestat si nu stiu daca este semn bun. Uniforma ii sta mulata pe picioarele bine facute si imi da impresia ca ar fi genul de barbat care "latra" dar nu muscă.

  - Bine ai venit în Nutre satul peștilor. Sper ca ai venit pregatita de antrenamentul vietii tale si nu de jocuri de copii.

Încerc sa fiu blanda si sa ma gandesc ca asta e atitudinea unui om care toata viata a antrenat oameni si nu stie sa fie mai politicos. Îi raspund ferm ca sunt pregatita:

  - Da! Sunt aici pentru a da totul.

  - Asa sper si eu! Toti zic asta la inceput.. spune cu o voce in care puteai simti ironia care duce spre o tenta răutăcioasă

  - Daca ai terminat de holbat fiecare colt te poti duce la camera 209 unde vei locui ca sa te instalezi si maine dimineață la 4 e trezirea.
  
  - Ok. Multumesc!! 

Observ ca se uita la mine din cap pana in picioare. Ma inspectează. Dupa ii vad un zâmbet in coltul gurii cand ii coboara privirea spre picioarele mele.

    În dimineața următoare

  - Ridica-te!! Am zis sa te ridici!!!!
 
Nu ma pot ridica, ma dor bratele si imi simt picioarele umflate de durere..e prea greu..nu pot trage sfoara de partea mea oricat as incerca. Imi amintesc motivul pentru care fac asta si primesc o putere de a ma ridica si a continua.

  Dupa ce termin antrenamentul pe azi il vad pe Sobek ca vine spre mine si imi zice:

  - Esti slaba! Nu ai muchii! Dar ai ambitie si asta te va ajuta.

Dupa care pleca si ma lasa singura cu toate gandurile mele..

Mai am putin si termin. Ma voi intoarece.  Mai este putin.

    După cateva luni..

Am terminat antrenamentul si azi ma intorc. Azi il voi vedea!  Imi iau atitudinea de " nimic nu imi pasa" si merg spre secție pentru interviu.

Ma incadrez perfect pentru postul pe care il vreau. M-am vopsit intr-un rosu aprins. Sunt imbracata intr-o pereche de blugi mulati si o camasa alba. Simplu. Lui ii place simplitatea.

Ma apropii de birou si il vad vorbind cu secretara lui. Toate privirile sunt pe mine. Sunt constienta ca arat bine dar asta nu inseamna ca sunt cea mai frumoasă. Am sâni mici si un fund destul de "inocent" nimic care aa atraga atentia. Dar am ochii verzi, mari care de mica au atras atenția oamenilor.

  - Buna ziua, am venit pentru postul de ofiter. 

Blonda si uita la mine si vorbeste cu cineva la telefon dupa imi face semn sa intru in biroul LUI.

  - Buna ziua, i-a un loc te rog.

Sunt aici! In fata mea sta el cu fata spre geam si nu se obosește sa se întoarcă.

  - Buna ziua! Am venit pentru postul de ofițer.

Nu zice nimic. Sta ca o statuie si nu scoate un cuvant. Incep sa ma agit. Nu imi place cum ma face sa ma simt prezenta lui.

  - Da, ai experiență?

  - Am mai lucrat in domeniu, domn comisar! Am participat la diferite operațiuni de prindere a infractorilor.

  - Da-mi un motiv sa te bag in echipa mea?

Cum îndrăznește sa nu se uite deloc la mine, sta cu spatele si nu isi dezlipește ochii de geam de parca ce se întâmplă afara este mult mai important decat discutia asta.

  - Am bunul simț sa ma uit la oameni in ochii cand port o discuție!!

Am răbufnit. Si el se întoarce spre mine si atunci il vad. Îi vad ochii mari si negri care mi-au bantuit noptile. Buzele ii se curbează intr-un zambet si imi zice:

  - Esti acceptata! Asta caut! Oamenii care sa nu fie lasi si care sa nu se teama de nimic.

Cand am auzit cuvantul "laș" mi-am amintit ca așa m-a numit pe mine înainte sa plec.. mi se face rau

  - Cum te cheamă? Fața ta imi e cunoscută.

Zeilor!! Acum e momentul sa ii zic..
  
  - Sunt Aleyna, daca ma mai tii minte! Lașa care a fugit.

Îi vad privirea ca se schimba si ochii lui primesc o întuneciume de care mi-e tema. Inainte sa ii zic ceva se apropie de mine si imi sopteste.. răsuflarea lui îmi incalzeste corpul si ma readuce la viata intr-o secunda. Dar nu! Nu ma pot lasa lui!  Nu acum cand am totul planuit.
Si ceea ce imi zice imi face sangele sa mi se înghețe iar ochii imi raman pironiți in ochii lui.

   - Te asteptam!