My Sweet Lovin Neko

Primejii prin liceu

Aglomerație...
Holul liceului în prima zi e foarte aglomerat. Profesori care se plimbă de bezmetici prin clase, elevi care sunt noi -ca mine- sau pur şi simplu liceeni deja obişnuiţi cu acest liceu şi au venit ca toţi oamenii în prima zi de liceu.
Mă uitam confuză pe uşile claselor şi îmi căutam clasa disperată. Lângă mine era Itachi care se uita la fel de confuz ca mine. Pentru o secundă a dispărut şi m-am speriat de moarte.
Brusc, ceva mă prinde de mână:
-Să nu te pierd prin mulţime. îmi explică Itachi gestul lui - de altfel imprevizibil.
-Oh, o-ok. am zis ruşinată şi roşie în obraji.
Mâna lui era caldă şi foarte mare pe lângă a mea. Cât timp m-a ţinut de mână am roşit instant- apropo, şi el era roşu.
10B...10B.... Unde naiba e 10B?
Itachi mă strânge uşor de mână pentru a-mi atrage atenţia:
-Acolo e 10B. zice şi îmi arată degetul spre o uşă mare şi impunătoare, albă cu clanţă uriaşă.
Deja uşa îmi explică multe despre clasa mea nouă.
-Dar tu, Itachi? Ce clasă cauţi? întreb cu ochii mari, drăgălaşi şi cu o voce subțire.
-12D.
-12D zici...
Am căutat cu ochii acea clasă şi nu vedeam nimic. Dintr-o dată 12D îmi sare în ochi în capătul holului, cam la 4 clase distanţă de mine.
-Mai avem exact 3 minte şi 40 de secunde până începe ora. Ai face bine să îţi pui lucrurile în dulap. spune el serios şi autoritar.
Acum chiar că se comportă că o bonă! Nu mai suntem mici! Nu trebuie să aibă aşa multă grijă de mine!
-Ce dulap ai, Saby? mă întreabă Itachi blând şi zâmbitor.
-Păi... Unde naiba scrie? Ah, da! A54.
-Eu am A63.
Am început să caut cu privirea dulapul. A52...A53...A54! Nu e departe de clasa mea. De fapt, cum ies din clasă e pe rândul din faţa uşii.
-Itachi, ai găsit dulapul tău?
-Da. Uite acolo. îmi arată cu degetul brunetul un dulap vopsit recent cu albastru.
Aşa cum e şi numerotat, distanţa dintre noi e de 11 dulapuri. Nu-i mult. Aşa pot să-l am aproape mereu.
-1 minut şi 24 de secunde. zice Itachi uitându-se pe ceas. Mergi în clasă. Ne vedem în pauză în faţa clasei tale. Să nu pierzi din pauză. Vreau să îţi arăt ceva.
-Bine. Pa, Itachi. Baftă la ore.
-Pa, Saby. Să nu faci prostii cât lipsesc şi să fii atentă la ore.
Brunetul m-a îmbrăţişat scurt timp în care eram roşie ca racul, la fel ca el.
Am intrat emoţionată în clasă şi am zâmbit larg. Nu prea mă băgau în seamă, decât câteva fete şi o parte din băieţi.
M-am aşezat într-o bancă liberă, poate ar vrea cineva să stea cu mine. Eram a treia de la mijloc. Mi-am pus cărţile pe bancă şi am scos telefonul aşteptând să treacă 30 de secune. Dar nu am avut timp nici să-l deblochez căci cineva a venit la banca mea. Am întors privirea către acel cineva şi am observat o fată cu părul castaniu, prins în patru codiţe la spate şi cu nişte ochi verzi minunaţi. Expresia feţei ei îi dădea o nuanţă de rebelitate, aceasta fiind încruntată uşor. M-a analizat şi ea, iar apoi a zâmbit larg şi a zis:
-Bună! Pot să mă aşez?
-Desigur. răspund şi îi întorc zâmbetul.
-Îmi place părul tău! spune ea zâmbitoare punându-mi mâna pe cele două codițe lungi împletite şi pipăindu-le. Cu ce te speli? Pun pariu că foloseşti şi balsam.
-Cu şampon...normal. Nu e ceva deosebit. Aşa e el. Şi da, folosesc şi balsam. răspund un pic confuză dar continuând conversaţia. Şi mie îmi plac codiţele tale! E o coafură interesantă. Cine ţi-a prins părul aşa?

Ia o pauză timp în care se uită ciudat la mine, dar apoi spune la fel de veselă:
-Eu singură! Ştii, fiind de lungime medie nu e aşa greu să îl prind. Dar al tău pun pariu că e foarte lung având în vedere că aceste două codite îţi sunt până la buric! Cine îţi prinde părul ţie?
-Azi mi l-a prins Itachi. De obicei el se oferă să îmi prindă părul.
-Norocosul! E iubitul tău?
Am roşit instant şi mi-am pus mâinile pe faţă mirată.
-Nu nu nu! E un prieten foarte foarte bun. Ne cunoaştem de foarte mici. Ba chiar mi-a fost bonă când aveam 3 ani.
-Aaa. zice ea chicotind.
Profesorul a intrat în clasă iar noi ne-am oprit discuţia. Fata îmi şopteşte:
-Apropo, eu sunt Temari.
-Eu sunt Saby.
Ne zâmbim blând şi ne întoarcem spre profesor care a început să vorbească.
-Bună ziua. Nu vă mai ridicaţi în picioare şi mormăiți un "Bună ziua" lungit doar ca să pierdeți din oră. Deschideţi caietele şi scrieţi data şi titlul. Nu avem timp de pierdut.