*49*

21 2 0
                                    

Ochii imi sunt priponiti pe grupul de persoane in timp ce petalele de trandafir sunt aruncate iar juramintele isi fac loc printre multime, ajungand la urechile mele cu intarziere caci cand imi intorc capul la scena ii surprind sarutandu-se, trezindu-ma ca aplaud la unison cu ceilalti. Fac ochii roata de-a lungul mesei la care stau. Inafara de Finnick si Jimin, nimeni alt cineva nu imi este cunoscut, dar doi ochi sunt pe aceasi masa pe care am ales sa o spionez eu.

Un barbat la 20 de ani, daca nu chiar mai mic, sta in cel mai retras colt al mesei, privind prin rama mastii la peretele opus. Nu pot spune daca se uita la tabloul imens de pe acel perete sau la masa in jurul careia stau rochii si pantofi inalti. Costumul ce il poarta imi aminteste de personajul lui Joker. Camasa de un verde smarald inchisa pana la ultimul nasture, cu o vesta aurie deasupra acoperita de un sacou rosu aprins impreuna cu pantaloni de aceasi culoare. Masca ii este de un visiniu cu pietre ce imi adeveresc banuielele cu privire la personajul interpretat.

Ochii sai verzi zboara spre mine, surprinzandu-ma spionandu-l. Schiteaza un zambet punanandu-si manile inmanusate pe masa aratandu-mi in acelasi timp si bratele dezgolite pana la cot. Se arata vizibil nemultumit de disconfortul produs dar cu greu ma lasa intimidata de privirea lui impunatoare. Aplauda in acelasi ritm cu mine cand ceremonia se termina, iar mana lui Jimin mi-o gaseste imediat pe a mea strangand-o.

-Bucurati-va de petrecere!

Vocea lui Yoongi ne rupe contactul vizual iar cand ma ridic pentru a ma apropia de el, mana lui Jimin se incleasta pe umarul meu dezgolit.

-Ai de gand sa urmezi planul?

Melodia de vals ne canta in urechi in timp ce multe alte perechi de dansatori se aduna in centru. Privesc peste umarul sau, incercand sa zaresc macar vreun membru de la acea masa dar toti s-au imprastiat in toate partile, lasandu-ma cu ochii in soare.

-Ar putea sti ceva. Nu i-am vazut semnul.

-Nu te abate de la plan, Wonyoung. Lipsa semnului ala nu inseamna ceva de care trebuie sa ne atasam.

Imi pun mana pe umarul sau, iar el pe mijlocul meu, ochii nostri fiind in cautarea lor. Muzica lenta are menirea de a ma incorda de fiecare data cand notele sunt mai slabe. Mainile lui Jimin ma salta in aer, eu dand cu ochii de parul lui negru de mai multe ori, si de ochii lui verzi priponiti de fiecare data pe acelasi punct pe care eu nu aveam ocazia sa il vad.

-Ochii pe mine si gandul la plan, detectiv.

-Ce te roade, Park?

Intreb auzindu-i remarca ce imi indica sa imi desprind ochii de pe barbatul necunoscut. Isi desprinde mana de pe mine, lasandu-ma sa ma rotesc la unison cu celelalte doamne din sala ce par sa stie dansul mult mai bine ca noi. Ma abtin sa nu rad cand in fuga mea il surprind pe Finnick scancind din dinti in timp ce este calcat a treia oara de presupusa balerina cu care danseaza. Ii zambesc stramb, intorcandu-ma in bratele lui Jimin ce imi cuprinde trupul intr-o imbratisare, dezlipindu-ma de el si lasand doar degetele sa ne mai uneasca in timp ce mainile libere se ating, departandu-se in randuri repetate. Mintea imi fuge pentru moment de la "misiunea" pe care o am dar prefer sa nu imi mai amintesc de ea pana cand se termina seara. Ma mai arunca odata in aer, prinzandu-ma de talie cand pantofii mei se ating de podea.

-Ciuda.

Isi aminteste sa remarce, raspunzand sarcastic, fapt ce imi aduce un mic zambet si lui o simpla ridicare din umeri. Colturile gurii mele se coboara inapoi imediat ce ochii mei trec de umarul sau, intalnindu-se cu manecile lungi ale unei camesi si de esarfa verde ce este legata de incheieturile unui corp cu un par argintiu ce se prelinge dintr-o masca aurie. Rochia de un verde inchis flutura in spatele ei in timp ce trupul ei infrigurat se grabeste sa isi faca loc prin multime pentru a ajunge in hol, urmata de un barbat imbracat tot in negru cu exceptia vestei aurie stransa in jurul sau.

Mana mea ce sta pe umarul lui Jimin in loveste, ochii mei facandu-i semn sa priveasca in spatele lui. Imi iau mainile de pe el, facandu-mi loc prin multime si incercand sa nu ma impiedic printre rochiile si fețele necunoscute. El vine dupa mine, sfarsind prin a fie tras de mine prin multime pentru a o pierde din ochi parul argintiu. 

-Finnick!

Il trag de maneca camesii, baiatul lasand fata ce striga dupa el si venind din urma noastra. Imi intorc capul pentru a vedea daca barbatul mai este acolo. Acesta se multumeste sa stea rezemat de masa, facandu-mi semn catre multime.

-La naiba...

Imi ia ochii pentru o secunda, fapt urmat de Jimin ce suiera din dreapta mea tragandu-ma o secunda mai tarziu din calea unui glont ce isi afla sfarsitul afara, pe fereastra pe jumatate deschisa. Nimeresc izbita intr-un perete, mainile mele distrugand mai apoi o vaza, zgomotul careia ii atrage privirea barbatului de langa Rose pentru cateva clipe. Ma intorc cu spatele, apucandu-mi poalele rochiei mai mult pentru a ma asigura ca armele inca sunt acolo decat pentru a ma repezi spre cel mai apropiat perete care ma poate ascunde de privirile celor doi. 

-Sunt inca acolo. Nu putem rani pe nimeni daca ei sunt acolo.

-Nu cred ca conteaza...

-Intelegerea cu Hoseok a fost discutata, Axel. Nu facem nimic.

Imi lipesc urechea de zid, cu mainile lui Jimin pe umerii mei, lipindu-mi degetele de manerul pumnalului ce imi sta la indamana. Nu imi permit sa fac vreun zgomot cu focul de arma. Il privesc pe Finnick ce a sfarsit de celalta parte a intrarii, stand si el lipit de zid cu ochii pe noi.

-Lilith ii are sub ochi, stai fara griji, odata ce parasesc cladirea ne va da de stire.

Vocea groasa a barbatului strabate cu greu pana la noi din cauza muzicii puternice dar chiar si asa imi vine sa ma retrag. Ii surprind cu coada ochiului pe cei doi ce se indeparteaza tot mai mult de intrarea in sala, inaintand pe hol si despartindu-se cand barbatul iese din cladire iar Rose o ia in sus pe scari. 

Il trag pe Finnick din urma mea dar nu indraznesc sa inaintez. Lilith ii are sub ochi. Ma trec fiorii cand ma gandesc daca e aici. Imi intorc capul in cautarea unui par negru si o silueta slaba, inalta dar nu o pot gasi si ma imbat cu gandul ca poate e vorba de o alta Lilith.

-Wonyoung?

-Ne impartim. 

Zic taindu-i vorba baiatului. Jimin imi da drumul intr-un final, ascultandu-ma in timp ce ochii ii zabovesc pe corsetul meu.

-Jimin, vezi ce e cu Axel, Finnick, anuntai pe Yoongi si Minnie iar eu plec dupa Rose. Ma asculti?

-Stiu ce trebuie sa fac, tu ai grija.

Jimin isi ridica ochii in timp ce imi atinge umarul, trecand de mine si iesind dupa Alex intorcandu-si capul pentru a da cu ochii de mine si de a aproba. Il privesc disparand dupa usile de la intrare intorcandu-si capul pentru ai preveni venirea apoi imi intorc ochii catre Finnick, cercetand mai apoi sala si dand cu ochii de Minnie ce e in centrul atentiei dar chiar si daca nu ar fi fost, ar fi greu sa nu iti sara in ochi la cat de tare ii straluceste rochia alba in lumina lustrei de deasupra ei. Yoongi zambeste larg langa ea in timp ce danseaza iar mie imi pare brusc rau pentru faptul ca le stric ziua.

-Ai grija.

Imi spune baiatul ca dupa sa ma lase singura, disparand in multime. Imi fixez masca, afundandu-mi mana in rochie si incolacindu-mi degetele in jurul pumnalului, pentru a-mi aduna curajul de a inainta pe drumul facut de Rose.


꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum