Alter ego la primul fum

Inceputurile...

Perdelele umbresc camera,nu lasa sa patrunda nicio raza de soare. Intunericul domneste colosal in fiecare ungher.Cliseele vietii ma monopolizeaza integral,ma sustrag de la esentiale motorii,imi ravasesc cusurile cruciale,ma indeparteaza de la viata mea veche.Asa se simte deci cand din tine se naste ceva nou,se infiripeaza un alter ego sau latura pe care o tineai ascunsa de prea mult imp iese la lumina.Fiecare particica din tine se innoieste,se incheaga formand o atitudine noua,o infatisare noua, o alta tu.Oamenii mai mereu se schimba,dar stiam ca se schimba ei de buna voie,nu impinsi sau ajutati.

Pentru unii desteapta, pentru altii proasta,unii ma cred frumoasa altii ma asociaza cu cea mai hidoasa creatura,orisicare ma eticheteaza ca fiind prea timida,pentru altii insa sunt dulce, unii ma considera falsa,altii ma admira, oricum m-ar critica lumea, ajung la concluzia ca noi suntem perfecti prin modul nostru imperfect de a fi.Eu inca nu stiu cine sunt,nu ma cunosc,dar pot afla. Incearca sa fi tu insuti pentru ca oricine altcineva este deja luat.

Ma numesc Brielle si am ca orice om o poveste,povestea mea.Ratacesc prin viata ca un pribeag hoinar cautand fericirea,plasmuind ca lumea poate fi un loc mai bun,diminuand din falsitatea din jur.Nu constientizam ca eram inclestata intr-un joc murdar.Candiditatea din jur este de decor,fiecare cautandu-si sperante si protectie nemarginalizata in oamenii care le pot acoperi spatele. Cata prefacatorie. Asa a fost mereu si asa va mai fii.

La varsta adolescentina,nu realizam seriozitatea cu care trebuie trata viata,pentru ca inca nu suntem prea maturi ca sa intelegem,fie nu ne-am maturizat din experientele traite.Si asta sunt eu.O adolescenta de 15 ani care locuieste intr-o casa destul de incapatoare pentru 4 persoane.Tata este omul amuzant,cel cu care poti face caterinca necontenit,iar mama este stalpul familiei,este omul justitiei si al intelegerii.De cand o stiu mama a fost serioasa si foarte dura,prudenta cu detaliile si docila indignarilor meschine,pe care le rezolva din scurt. Eu si tata ne avem ca "fratii".el este omul cu care pot comunica orice,insa mama este persoana cu care vorbesc doar de notele de la scoala,de activitatea interurbana si de cultura mea generala.Este profesor universitar,un lucru care ar trebui sa imi suprime gandurile josnice si actiunile necuviincioase care pot dezerta infatisarea mea angelica si sa o aduca pe mama intr-o ipostaza jenanta.Pentru ca eu sunt genul acela de copil imprudent,caruia ii place sa traiasca viata la maxim,sa surprinda orice bucurie,care nu suporta sa stea locului si doreste sa incerce lucruri noi,caruia i se pare normal sa iasa din casa de sase ori pe saptamana si sa se distreze fara intrerupere.Asta pot face doar in filme,in realitate sunt acel copil cuminte care toceste si care vine acasa dupa ore.

Cu capitolul anului de gimnaziu terminat,am scris ultimul cuvant, pictat cu cerneala albastruie din calimara,asupra caruia am pus ultima picatura de speranta si de emotie pura si anume cuvantul ,liceu.

Examenul de capacitate,pentru unii a fost o pasa proasta care le-a aparut in viata si le-a stricat momentele de agrement cu prietenii si pe care au ocolit-o fermi, neintentionand sa se ingrijoreze.Unii au terminat cu o ora mai devreme si s-au holbat pe fereastra,altii au terminat prea incet si au ajuns sa acumuleze toata presiunea ce ii oprima aducand limite fortelor de gandire,altii au inceput sa deseneze pe ciorna mazgaleli,in timp ce unii cereau a doua sau a treia ciorna. Pentru unii examenul era ceva vital pentru altii o joaca ce trebuia jucata repede.

Momente ca acelea,loviturile puternice din stomac,ameteala care nu se mai termina,transpiratia ce se prelingea pe pielea infocata,imi intensificau bataile inimii cu orice secunda care se scurgea.Si am aflat nota si liceul la care am intrat.Desi lucrurile nu au stat cum mi-am dorit, am invatat doua lucruri: nu ar trebui sa iti pese si sa pui suflet colosal de mult intr-un lucru pentru ca mai tarziu acel lucru va fi durerea si pierzania ta.Toate pleaca la un moment dat.Asta si doi, optimismul e bun,dar in exces poate crea prapastii adanci in inima.