În universul fermecat al regatului Zagravi, unde frumusețea și pericolul se împletesc într-un dans fascinant. În inima acestei lumi pline de mister și intrigă, o întâlnim pe Celestina, o tânără curajoasă care luptă să-și găsească libertatea în mijlo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În noaptea în care stelele păreau să strălucească mai puternic, iar luna își răsfrângea lumina argintie peste întregul sat, atmosfera era încărcată de o anticipație grea și un aer de așteptare înfricoșător. În liniștea nopții, satul era îmbrăcat într-o mantie de mister, iar frunzele copacilor șuierau în adierea vântului.
În inima ținutului Milton, o rază palidă de lumină încerca să străpungă pătura densă de nori care acopereau cerul. Într-o casă modestă, construită din piatră și lut, o tânără stătea pe prispa îngustă, privind absente spre orizont. Părul ei negru ca abanosul flutura ușor în adierea vântului, iar ochii ei adânci reflectau o tristețe greu de suportat.
Aproape șapte ani de la declanșarea războiului îi zdruncinaseră lumea, lăsând în urmă doar dureri și amintiri înșelătoare. Patru ani trecuseră de la moartea tatălui ei, un om blând și înțelept, care fusese purtat departe de brațele lor de către flăcările violente ale războiului. Doi ani de la încheierea măcelului nu aduseseră decât o falsă iluzie de pace, pentru că acum umbra altui pericol părea să se strecoare în viețile lor.
Zvonurile despre Zagravi, acești barbari nemiloși, nu erau doar simple cuvinte de umplutură. Ele se răspândeau precum flăcările unui incendiu, mistuind speranța și liniștea din inimile locuitorilor din regiune. Pentru Celestina, fiecare zvon era ca un pumnal în inimă, adâncind teama și neliniștea care o bântuiau zi și noapte.
Cu toate acestea, nu era doar frica pentru propria ei siguranță care o îndemna la acțiune. Ea simțea un impuls moral de a face ceva pentru a-și proteja comunitatea și familia ei. În ochii îndurerați, ai vecinilor se putea vedea reflexia suferinței și disperării celor care trăiseră ororile atacului Zagravilor în satul vecin. Imaginile ruinelor fumegânde și urletele disperate răsunând printre casele pustii.
Încercând să găsească răspunsuri în mijlocul acestei furtuni de sentimente, ea își concentra toată puterea de voință pentru a găsi o cale de acțiune. Trebuia să fie o voce a speranței și a rezistenței împotriva amenințării care părea să înghită întreaga lor existență. Deși inima îi bătea sălbatic în piept și picioarele îi tremurau de teamă, ea știa că nu putea sta pasivă și să aștepte ca destinul să decidă pentru ea.
Vestea că regatul Milton își trimite întăriri în fața amenințării aduse de Zagravi a stârnit un fior de speranță în inimile locuitorilor, dar pentru Celestina, această veste a adus și o umbră de neliniște profundă. Ea simțea în adâncul sufletului că timpul se scurgea încet, iar fiecare clipă în plus era o adevărată provocare pentru supraviețuirea lor.
Prin adâncurile sufletului său, ea știa că fiecare clipă este o luptă împotriva timpului, iar numai cei mai puternici și mai hotărâți vor putea rămâne în picioare în fața amenințării care se apropie cu pași repezi. În fața furtunii care se adună asupra lor, Celestina își jură să rămână neclintită și să lupte până în ultima suflare pentru ai proteja pe cei dragi.
