Sub acoperire

Capitolul 11-Plecarea

Mă trezesc a doua zi la mine în pat învelită în pătură. Mă uit lângă mine în pat, dar se pare că Daniel s-a trezit înaintea mea pentru că nu era acolo. Deschid dulapul şi mă schimb într-un tricou negru, larg de al lui Dani care a rămas la mine şi cu nişte pantaloni scurţi negrii şi o pornesc la bucătărie. Pot să jur că nu va fi deloc bine pentru mine, dar nu am de gând să mă cert cu el având în vedere că nu-l voi mai vedea următoarea săptămână şi asta numai din cauza fratelui meu super protector.

Ajunsă în bucătărie îl văd cum stă la masă şi soarbe dintr-o cană cu ceai de muşeţel. Iau timidă loc pe scaunul din faţa lui şi îmi doresc să nu îl supăr mai rău decât până acum cu plecarea mea.

-Văd că te-ai trezit... Acum trebuie să te întreb ce naiba a fost în capul tău de a plecat cu Mike la petrecere.

-Nu îţi pot da un răspuns precis pentru că nu am unul.

-Tu realizezi în ce pericol uriaş te-ai băgat întâlnindu-te cu Mark? Dacă ţi se întâmpla ceva nu mi-o iertam nici în o sută de ani!

M-am ridicat de la masă pentru că am primit un mesaj de la James cum că să plec acum de acasă. Am mers grăbită în camera mea şi mi-am adunat din lucruri sub privirea şocată a lui Dani.

-Puteai fi răpită, sau şi mai rău moartă! Ţi-ai asumat un risc uriaş!

-Nu mai mare decât cel care ţi l-ai asumat tu când mi-ai devenit iubit.

-Nu are legătură una cu alta!

-Ba da are şi tu şti cel mai bine.

-Ce crezi că faci, Sky?

-Plec.

Mi-am luat valizele şi fără să realizez că sunt îmbrăcată în tricoul lui, am scris două bilete. Când am vrut să ies pe uşă l-am auzit zicându-mi ceva care mi-a făcut inima să plângă.

-Nu mă părăsi şi tu Sky.

M-am întors şi mi-am dus braţele pe după ceafa lui ca mai apoi să-mi presez buzele cu putere de ale lui. I-am dat biletele şi am adăugat înainte de a pleca:

-Te iubesc Dani. Nu plec din cauza ta, ci dintr-un motiv mai delicat. Promit că mă întorc!

Iau cele două valize şi plec cât mai repede posibil din preajma lui. Ochii îmi sunt scufundaţi în sarea care îmi atinge obrajii pentru că-l las aşa fără vreo explicaţie concretă.

Daniel povesteşte

La naiba, ştiu că din cauza mea a plecat. Am fost prea dur cu ea. Mă uit în mâna mea şi în timp ce l-am apelat pe Tony şi i-am spus să vină că e o urgenţă, am deschis primul bilet pe care era scris numele meu.

DANIEL

Ştiu că primul lucru făcut de tine a fost să-l sperii pe Tony şi l-ai făcut să apară ca prin magie la mine în apartament. Acum trebuie să-ţi spun o bucată mică din adevăr, deoarece restul ţi le pot zice după data de 15. Nu eşti motivul plecării mele şi sper să nu te învinovăţeşti şi pentru asta. Cineva, care la fel ca şi tine îmi vrea numai binele, a aflat de mica mea poznă din seara trecută şi m-a pus să-i promit că voi sta cu el şi deşi am încercat să-l lămuresc că numai alături de tine mă simt în siguranţă nu a acceptat. Nu te înşel! Doar să spunem că stau cu un om de încredere. Acum un avertisment pe care nu am voie să ţi-l dau dar nu pot să nu o fac: viaţa ta este în mare pericol şi cred că şi tu şti asta, poate chiar mai bine ca mine. Opreşte-te din citit până vine Tony să-ţi povestească faza de alaltăieri seara, sau dacă şti despre ce vorbesc continuă.