Hera
Sirenele mașinilor de poliție incetase din a se mai auzi. Desi nu stiam ce cautam mai exact pe marginea padurii, eram constienta de faptul ca roata din partea dreapta era acum sparta, iar Zed nu avea alta de schimb.
Telefoanele nu aveau semnal, iar ploaia incepuse sa loveasca brutal tot ceea ce era in jurul sau. Stiam ca eram nevoita sa petrec o noapte intreaga alaturi de Zed. O noapte in care eram nevoita sa ma chinui sa-mi stapanesc emotiile si bataile inimii.
Ne aflam amandoi in masina, Zed cautand o modalitate de a face rost de putin semnal, in timp ce eu stateam nemiscata pe scaunul din dreapta lui, analizand toate miscarile sale.
Tatuajele de pe mainile lui imi atrase atenția din nou, intinzand mana spre ele fara sa-mi dau seama ca degetul meu le contura in acest moment.
Ochii mei ii intalnise pe ai lui Zed, si preț de cateva minute m-am pierdut in acei ochi ciocolatii de care m-am indragostit in prima zi. Abia acum puteam vedea mai bine cat de întunecata si rece era privirea lui. Cum buzele nu foarte pline ii erau uscate din cauza vantului de afara si, cat de tari i se vedeau pungile de sub ochi din cauza oboselii acumulate.
Parfumul sau imbibat cu cel de țigări, imi invadase narile, făcându-mi pielea de găină. Parul ce il avea usor creț ici si colo ii statea ciufulit in mai multe părți, si cateva fire ii atarnau pe frunte.
Era Zed.
Și oricat de mult mi-ar putea spune ca o sa se schimbe, ii cunosteam deja sufletul. Desi era intotdeauna rece si nepasator, dur si rau cu ceilalți, n-am sa pot uita niciodata ce mi-a spus in prima seara in care am dormit impreuna.
"Chiar daca lumea ma considera un om rau, sa stii ca sunt, dar niciodată cu tine, printeso."
Bătaile inimii incepuse sa accelereze doar la gândurile cu el. Zed a fost mereu omul de care n-am putut sta niciodata despărțită, chiar daca mi-a cerut de mai multe ori sa plec.
Il iubeam mai mult decat pe mine, iar acest lucru nu il putea schimba nimeni vreodata. Desi relatia dintre noi devenise una toxică, despartirile dintre noi erau dese, dar fiecare parca durea mult mai tare insa, plecarea lui m-a facut sa plang atat de mult.
Iubisem pentru prima data in viata mea pe cineva, incat habar nu aveam ca acest lucru numit Iubire avea sa doara atat de tare.
Zed a fost primul baiat pe care l-am așteptat vreodata fara sa incetez din al cauta.
Cand realizasem ca ma holbam la el, mi-am trecut limba peste buze, intorcandu-mi capul alarmată spre intinericul ce puse stapanire de tot pe împrejurimi, datorită copaciilor ce se aflau peste tot in jurul nostru. Sa dormim peste noapte într-o padure nu era tocmai o idee placuta, avand in vedere ca se auzeau fel si fel de sunete ciudate, nedorindu-mi sa ajung hrana pentru animalele ce n-au mai mancat de cine stie cata vreme.
Tusea lui Zed ma scoase din gândurile mele, intorcându-mi capul robotic spre cel din stânga mea. Acesta era decat în bustul gol acum, realizand abia atunci ca era foarte cald aici datorita caldurii pornite in masina.
Si daca nu era intuneric in acest moment in masina, probabil Zed avea sa vada cat de rosie ca racul eram in momentul de față, chinuindu-ma cu greu sa-mi reglez respiratia ce-mi era sacadata.
M-am intors cu spatele la cel de langa mine, scaunele fiind lasate in jos de tot. Am putut simti cum Zed a asezat o patura pe mine, lasand una dintre maini sa se relaxeze peste soldul meu, incremenind.
Nu avusem parte de astfel de atingeri din partea lui timp de trei ani. Era ciudat.
- Stiu ca esti suparata, prințesă, dar lasa-mă să-ți privesc fața, nu spatele. Soaptele sale imi dadeau fiori pe sirea spinarii, iar degetele sale ce se atingeau de pielea goala a abdomenului meu mă facuse sa ma intorc brusc.
Uram cand stiam ca avea control asupra mea cu orice facea, dorindu-mi sa-i pot frânge doua peste ochi.
- Vreau sa dorm, Zed. Sunt obosita glasul meu aproape ragusit il facuse sa scoata un sunet gutural.
- Inca poti avea încredere in mine, Hera. Nu mai sunt acelasi Zed pe care l-ai stiut, dar vreau sa stii in continuare ca te poti sprijini de mine cand vei avea nevoie.
Stiam ca Zed nu minte, insa era deja mult prea mult pentru mine intoarcerea lui, iar acum dormitul impreuna in masina.
Probabil mama si tata isi fac griji pentru disparitia mea neanunțată, dar nu eram eu de vina ca Dodo si Kain au continuat sa faca focul din parc din ce in ce mai mare, atragand atenția vecinilor care, cel mai probabil sunase la poliție.
Nu am raspuns la ceea ce Zed imi spuse, si profitasem de faptul ca aveam ochii inchisi, prefăcându-mă ca dorm.
🍂
O bataie in geam ne facuse atat pe mine, cat si pe Zed sa ne ridicam ca arsi de pe scaune. Privirile curioase ale prietenilor noștrii mă facuse sa-mi molfai obrajii pe interior, observand bustul gol al lui Zed.
Era decat ora opt dimineața, iar Dodo si cu Tera, impreuna cu Lucas, Eva si Kain, au reusit sa ne găsească dupa... nici macar nu aveam idee cum.
Cand Zed si-a luat pe el tricoul si geaca de blugi, iesind afara din masina, o liniste apasatoare imi facuse obrajii parca sa arda.
Eva si cu Tera intrase in masina, in timp ce baietii schimbau roata acesteia.
P
rivirile lor erau insistente, stiind unde voiau sa ajunga de fapt.
- Nici sa nu va ganditi la asa ceva, fetelor. Cele doua pareau putin dezamagite de raspunsul primit, asa ca au hotarat sa ma lase in pace. Dupa ce roata a fost schimbata, Zed urcase din nou in mașină pentru a putea pleca acasa. Stiam ca acolo o sa ma astepte parintii care imi vor sta pe cap pana cand o sa le spun unde am fost, asa ca mi-am închis telefonul de tot.
Zed si cu mine nu am vorbit nimic pe tot drumul, doar atunci cand parcase in fata casei, imi spuse sa am grija.
Am intrat in casa cu inima cat un purice. Ai mei erau ambii in bucatarie, mancau orez cu legume si carne, intorcandu-si ambii privirea spre mine in momentul in care imi simtise prezenta.
- Unde ai umblat? ,glasul apasat al tatalui meu ma facuse sa incremenesc pentru cateva secunda, insa m-am intors spre cei doi.
- Am ramas la Eva acasa, dar am uitat sa-mi incarc telefonul toata noaptea. Mint, insa privirea mamei pare ca se mai linisteste la auzul numelui Evei. In schimb tata, tata nu parea atat de convins de minciuna mea, dar a hotarat totusi sa ma lase in pace.
Am urcat grabita scarile inainte sa mai spuna cei doi ceva, si am inchis usa camerei mele imediat ce am intrat in ea.
Dusul fierbinte pe care l-am facut mi-a prins bine, acum fiind cuibarita sub plapuma ce-mi era pusa pana peste cap, adormind cu gandul la conversatia avuta cu Zed.
