Povestea vieţii mele...

40 5 0
                                    

Știți cum e când nimeni nu vă iubeşte?....când nici măcar un om nu stie sau nu vrea să știe că exiști.....mă doare,mă doare atât de tare indiferența cu care sunt tratată de către semeni mei......viața mea este oficial ratată...tot ce am avut până acum sa pierdut pentru totdeauna...familia,prieteni,scoala,fericirea...totul să dus. In prezent imi duc zilele la marginea orasului București...o doamna draguța si-a făcut milă de mine și mă lăsat să stau in garajul dumneaei...aici traiesc de câteva luni incoace...Doamna la care stau se numeste Maria Popa...e foarte draguța,intotdeaună vorbeste frumos cu mine....iar când merg pe la ea să o salut obișnuiește să imi citească din "Noul Testament" și imi spune mereu: Vezi tu copilă și fiul Dumnezeului nostru a suferit,dar in ciuda tuturor suferintelor el ne-a arătat iubirea,fericirea intru Dumnezeu și ne-a indemnat să nu suferim din cauza unor lipsuri pământeşti , să nu strângem averi in lumea asta trecătoare ci să facem fapte bune iar Dumnezeu o să ne răsplătească in ceruri.
Spunând aceste lucruri ea mă intărea si imi dădea speranţă,stiu că intr-o zi voi trece peste aceste lucruri care mă marchează și mă fac să sufăr si stiți voi vorba aceea "Dumnezeu nu iti dă niciodată mai mult decât poti tu duce". Eu cred in aceste cuvinte și mai cred că și problemele și situația in care sunt acum ma-u adus mai aproape de Dumnezeu.

Dar să incepem cu inceputul și să vă spun că viața mea nu a fost asa amară și neagră ca acum.......Am avut o familie, două mame și doi tătici(părinţi naturali și părinti adoptivi)...pe părintii mei naturali nu i-am cunoscut au murit intr-un accident in laborator.....cercetau o formulă care ar fi trebuit să transforme plumbul in aur masiv....dar sa produs o greșală in calculele lor și a avut loc o explozie care i-a băgat in spital in stare critică...și ar fi trăit dacă nu si-ar fi expus corpurile in timpul multor ani de cercetare la radiații foarte puternice. Eu aveam 1an pe atunci și nu prea imi amintesc de dânșii, stiam doar că ii chiamă Sofia și Cătălin Mareș.... iar restul informaţiilor le-am aflat de la părinţii mei adoptivi Rude și Andrew Brown prieteni foarte apropiați cu răposați mei părinti....

Primul meu capitol,sper că nu v-am plictisit....cei care citesc vă multumesc mult și sper să imi lăsati câteva comentarii de încurajare...pentru că am foarte multă nevoie. La media sunt Eva si părintii ei naturali.

Eva...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum