꧁Blood and Calls꧂

*55*

-Unde e copilul? Nu trebuia sa vina cu tine?

Vocea lui Lilith imi ridica ochii spre ea. E asezata pe pervaz, leganandu-si picioarele in timp ce isi da joc masca impreuna cu manusile lungi ce ii acopera bratele albe. Fata ii e palida, buzele sunt acoperite cu un ruj rosu ce acum e intins peste margini, dar care imi evidentiaza imaginea ei de cand era copil. De cand era inca constienta de ce face, dar daca stau sa ma gandesc nici atunci nu era la fel de sigura, la fel de distrusa a ramas, dar nebunia a luate pe dinainte. Trec de Hoseok, punandu-mi palmele pe masa in timp ce baza spinarii e lipita de lemnul rece, ochii mei fiind lipiti si ei de perete unde se odihneau posterele si pozele cu mine. 

-Namjoon.

Barbatul ce mai inainte statea langa mine iese din camera in tacere odata ce Hoseok termina de vorbit in timp ce altul intra in incapere. Boris Lucius Rave. Arma i se odihneste pe genunchi impreuna cu palma sa.

-Unde sunt?

-Nu ii vad nicaieri, e ca si cum au disparut pur si simplu...

Gafaie, isi lasa greutatea pe umarul meu odata ce isi aseza cotul pe locul ranit de glont. Il retrage insa, cand pasii lui Lilith se fac auziti in incapere. Isi trece degetele lungi prin breton, zambind in semn de dezamagire, expresie mult prea bine cunoscuta.

-Au disparut?

-Imi pare rau..

-Au disparut? Ai dat cu ochii de ei inainte deci? 

-Nu...

-Boris?

Nu stiu ce vreau sa aflu mai mult prima data, daca au gasit telefonul ar fi fost aici pana acum, daca nu actioneaza cine stie ce le-ar fi facut Rose. Parul lui Boris e ud, ochii sai albastri sclipind in lumina verde a lustrei in timp ce ma fixeaza cu privirea.

-Imi pare rau Rose, cred ca vor aparea cat de curand...

-Cui ii vorbesti mai exact? Nu am fost clara?

-Am putea sa ne pregatim de venirea lor si sa nu ne certam ca ultimii netrebnici?

-Ai grija la cuvinte Kim.

Remarca in timp ce degetele ei ii iau barbia lui Boris ce inca sta langa mine, gafaind, scanteia de invidie ii arde in ochi dar odata cu sunetul usii se stinge, venindu-si in fire. 

-Trebuie sa ajunga, Lililth, Wonyoung nu si-ar lasa copilul in mana ta.

Zic ridicandu-mi ochii spre ea, ce tocmai il scutea pe Boris de puterea degetelor sale. Pufeste in ras, indreptandu-si mania spre mine.

-Ce te face atat de sigura? Nu o cunosti.

-Faptul ca spui asta arata ca tu nu ai cunoscut-o in deajuns de mult.

Imi desprind mainile de marginea mesei, scufundandu-mi mana in buzunarul drept, simtind metalul rece al armei odata ce ea se aproprie de mine mai mult.

-Nu imi spune mie o Park despre familia Black, pleca-ti capul Rose, poate ai cunoscut-o pe asa zisa "Jang Wonyoung" dar nu stii cum isi poate abandona familia cu prima ocazie.

Degetele mele libere se incleasta in materialul violet al rochiei sale. O trag mai aproape, buzele mele aflandu-se acum lipite de urechea ei in timp ce ochii imi sunt pe usa ce se deschide pentru a doua oara, avandu-l in cadru pe Namjoon cu degetele impletite in lanturi.

-Sustii atat de mult ca o cunosti, dar nu ti-ai recunoscut propria sora aflandu-te atat de aproape de ea, ce pacat ca mami nu iti mai ia partea acum...

Primul gont e al ei, suiera pe langa urechea mea, sfarsind in fereastra. Al doilea e al meu, arma mea nu e pe fruntea ei, e indreptata spre Namjoon ce il tine in lanturi pe Regulus. Aud un urlet, pasi, si mana ei ce imi smulge masca de pe fata, odata cu ea eliberandu-mi parul negru ce starneste alte exclamatii. 

-E a mea! Plecati dupa Park!

Sangele lui Namjoon stropeste usa, iar odata cu usa e stropit Regulus ce se face mic intr-un colt. Mana ei inarmata zboara la capul meu, eu ferindu-ma si lasand-o sa isi scape arma odata ce a izbit-o de masa. Nu se lasa, unghiile ei ranindu-mi bratul odata ce ea imi smulge esarfa de la incheieturi. Ei nu ii asculta ordinele, indreptandu-si armele spre mine in timp ce Hoseok o trage de maini in spate, ea smulgandu-se din stransoarea lui si impingandu-l in spate, ridicandu-si briceagul si miscandu-l spre multimea ce ameninta sa se apropie de ea.

-Am spus ca ma ocup eu de ea! Park trebuie sa fie prin preajma, plecati naibii dupa ea si vedeti sa nu fi plecat Aaron!

Piciorul meu o izbeste in spate, timp care il folosesc pentru a-mi cufunda mainile in materialul des al rochiei in cautarea cilindrului verde dat de Jimin. Inca imi am ochii pe ea, gramada de sticl sparta in care se afla fiind patata de sange, ea aflandu-se in mijloc si gafaind in timp ce degetele se inalbesc de la cat de strans tine briceagul. Rasul ii e strident, la fel ca si pasii in timp ce se intoarce.

-Cat de proasta trebuie sa fii...

Suiera in timp ce isi lipeste briceagul de gatul meu si tintuindu-ma la pamant, odata cu mine cazand si lustra, rezultat al glontului dat de mine acum cateva clipe, glont menit sa sfarsasca in ea dar respins de lama ce ii sclipeste in mana.

-Sa crezi ca nu te-am recunoscut...

Scuipa cuvintele, eu simtind ca o bucata de mine se intoarce in momentele in care speram ca ne putem intelege, sperante de care am ras o buna bucata de vreme dupa.

-Cred ca intrunirea de familie se termina aici, Lilith.

Ochii ii sclipesc, sper ca asta fac si ai mei dar dupa cum ma simt pariez ca da. Pumnul i se inalta odata cu lama briceagului ce sclipeste in lumina de afara, datorita geamului spart. Degetel ei sunt in jurul gatului meu, iar in timp ce privirea mi se intuneca arunc cu toata puterea ramasa cilindrul in podea, sticla din interiorul caruia izbucneste un fum verde, gros, ce ii ia atentia pentru cateva clipe in care slabeste puterea degetelor infasurate in jurul gatului meu. 

-Afla-ti locul.

Suier ca dupa sa dau al treilea glont in bratul ei, urmand sa o imping in perete. Bucatile de sticla imi strapung palmele cand ma ridic. O pierd din ochi, a sfarsit pierduta in fumul des dar inca ii mai pot auzi urletul ce imi strapunge urechile.

-Regulus? Regulus!?

-Mamă...

Inghet cand ii aud vocea, imi plec ochii luand intre degete lantul pe care il scapase Namjoon, inchizandu-mi ochii pentru a ma cufunda in fum, urmand lantul rece si deschizandu-mi ochii doar cand degetele mele au dat de pielea lui calda patata de sange.