Viciul meu ( in curs de editare)

XV

• Amira

Săptămâna a trecut rapid. Începeam să simt un oarecare control asupra vieții mele din momentul în care am trecut pragul, ieșind din conacul lui Maverick. În momentul in care am fost atinsa de lumina, o urma de speranta mi-a tresarit in inimă. Cu siguranta voi regreta ultimele doua săptămâni... petrecute cu el. Aș minții dacă aș spune că m-am simțit singură, pentru că nu a fost așa.

Chiar daca nenumarate ore le-am petrecut la televizor, la filme și seriale, partea preferată a zilei era când el intra pe ușă. Inima îmi bătea mai tare de fiecare data cand il vedeam pasind spre mine. Îi multumeam lui Dumnezeu ca nu mai aveam aparatul de luat pulsul pe care-l aveam conectat după... după incident.

      Nu voiam sa vada ce efect are simpla lui prezență. Însă am fost plăcut surprinsă de comportamentul său. S-a comportat ca un adevarat gentleman si a incercat sa imi satisfacă orice dorinta. Am simțit ca s-a mai relaxat în prezența mea, nu mai era așa încordat ca odinioară.

Însă nu pot spune ca totul a fost perfect in ultimele l săptămâni. Multe intrebari au ramas fara raspuns. Maverick se princepe sa jongleze cu întrebările, fiind un maestru înnăscut la a schimba subiectul.

Deși, simt ca azi imi voi primi câteva răspunsurile, mă voi intoarce acasă. Oricat de plăcută a fost uneori compania lui, m-am simțit ca o povara aici.

      Asistenta, Clara, in varsta de patruzeci de ani si extraordinar de primitoare, mereu cu un zâmbet cald pe față. Și-a petrecut timpul incercand sa ma inveseleasca. O ador pe aceasta femeie. Mi-a spus multe povesti, susținând ca Maverick nu este asa de rau cum vrea el sa para. I-as putea da dreptate, s-a comportat docil cu mine, dar... tot ce am auzit despre el, toate vorbele... toate povestile, zvonurile legate de el, nu cred ca au fost doar minciuni. Maverick are tente violente, am fost martora la nunta Mariei cu... nu, nu ma voi gandi la asta.

    " Doar ganduri fericite , Amira " imi repet in minte in timp ce ma urc in range rover ul megru mat. Maverick sta in stanga mea, iar in față sunt doi barbati imbracati in negru cu casca in ureche. O alta masina pleaca in urma noastra imediat ce pornim din loc din parcarea casei uriase.

Ii arunc o ultima privire delectandu-ma cu frumusetea ei. Este atat de... sumbra la prima privire, dar imediat ce o privesti cu atentie observi acele mici detalii care -ti schimba parerea. Observi gradina cu flori, atat de frumoase incat nici la florarii nu arata asa.

Apoi vezi fântâna din grădina, fiind în partea stângă a conacului, alcatuita din statui cu ingeri tinand niste ghivece mari și turnand apa. Însă, o data ce intrii in casa, cand dai de acele tablouri si obiecte vintage iti taie respiratia. Nu te-ai fi gandit niciodata ca Maverick e genul de barbat care colectioneaza obiecte istorice, cu siguranta m-a surprins legat de multe aspecte.

Pot spune ca ne-am apropiat saptamanile astea, insa niciodata nu mi-a spus nimic personal despre el. Dar ceva ce nu i-as putea recunoaste e faptul ca imi doream ceva de la el... sa nu mai fie o carapace rece și dură.

Nu voiam sa mi-o recunosc, dar avandul in preajma era ca si cum visam, pierdeam notiunea timpului, uitam de durere, din cauza medicamentelor pe care le luam, mintea mea era amorțită, la fel ca și corpul.        

   Însă, mirosul lui ramanea prezent în încăpere chiar si cand el nu mai era, iar incet incet, fara sa imi dau seama i-am permis inimii mele sa fie vulnerabila in fața lui.

       Stiu ca e o greseala catastrofala, el e intruchiparea a ceea ce urasc, dar nu pot nega conexiunea pe care am simțit-o cand era in preajma mea, sau dorința ca el sa ma imbratiseze, sa ma atinga, ceea ce nu s-a intamplat. O singura atingere am primit de la el, aceea fiind atunci cand am avut nevoie chiar in prima mea seara petrecuta in casa lui.