Living in a lie - FINALIZATĂ

24

Media: Lucy si Johnny

Stau de doua zile plina de sange si bătută non stop de omul ce acum un an il numeam tata, in casa in care am locuit 5 ani de zile.
Podeaua este arta lui, iar eu sunt acoareaua.
Intra furtunos in cameră si ma ridica de pe jos.
"Plecăm! Asa că mișcă!" mă târam până ce a început el să mă împingă până la mașină.
Mi-a injectat ceva ce stiu sigur ca e somnifer, stiu deja că mă duce la tortura din Rusia, nu la sediu că doar nu e prost, ci in locul în care l-au omorat si pe Mark.

◇◇◇◇◇◇◇◇◇

"Acum o sa ma torturezi si tu?" îl întreb pe fostul meu amic si coleg in mafia aceasta.
"Imi pare rau, Lucy!" ridică biciul, dar nu dă, pare ca are o luptă interioară, ofteaza dintr-o dată si il lasă jos "Nu pot, desi o meriți"
"Blake, tu stii macar de ce ma ține aici? Stii povestea?"
"Ca te-ai cuplat cu unul din mafia americană si ca ne-ai trădat!"
"Nu este așa, Blake! Seful tău m-a răpit acum 5 ani, dând cu masina peste mine, am fost amnezică pana acum ceva timp cand mi-am amintit tot si mi-am gasit familia adevărată" el pare ca ma creada.
"Vorbești serios?"
"Da, Blake. Jur pe fratele meu mai mic!" el ma crede, stiu asta, dar cu ce folos oricum?

◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇

Perspectiva Ares

"Bryan, sper ca pot avea încredere in tine până la capăt!" Domnul Reyes il întreabă in timp ce ne pregătim sa plecăm in Rusia, am decis sa nu mergem mai multi de 10, i-am luat pe cei mai buni.
"Da, domnule. Lucy inainte de toate imi este ca o soră, nu am vrut sa ii fac niciodată rău, am regretat tot si imi pare rau ca am lăsat-o sa plece in seara aia, fara sa ma asigur cu cine vorbise"
"Va rog, haideți sa mergem, in orice secundă poate muri" spun nervos si obosit, îngrijorarea si frica ca ar putea sa pățească multe rau este mare. De ce niciodată nu ascultă?
"Mai trimit pe cineva in Anglia la casa lor, iar noi mergem dupa direct la ruși"

Au trecut 4 zile de cand o căutăm, nu pare a fi la sediul lor, acum Bryan a intrat pentru a mai aduce informații, mulți încă nu stiu de trădarea sa, mă ridic brusc când văd cu cine iese.
"Vere?" Mark ma privește zambind, avea multe lovituri peste tot.
"Ce bine ca nu esti mort!" il îmbrățișez si dupa il privesc pe Bryan.
"Chiar esti un om bun, mulțumesc!" dau mâna cu el, nu zâmbește, doar dă din cap.
"Mark stii unde ar putea sa o țină pe Lucy?" îl întreabă tata.
"Cred ca da"

Ajungem la o fabrica de bere părăsită. Mirosea groaznic aici, era camp oricunde te uitai.
"Haideți" Intram cinci prin față, cinci prin spate, am preferat sa o iau prin față căci vreau sa o salvez cat mai repede.
"Ati ajuns!" aud o voce răgușită, cand dau de un om înalt cu părul alb si ochii albaștri.
"Johnny" spune printre dinti domnul Reyes, scoatem pistoalele, iar el ridică mâinile.
"Unde este fata mea?" nu mai raspunde in timp ce un fum alb si dens se împrăștie peste tot, incep sa tușesc, la dracu, este somnifer amestecat cu drog.
"Nu il respirați!" urlu, dar prea târziu, îmi țin respirația încercând sa merg spre nenorocit, dar nu mai ajung căci sunt împins de unul ce purta masca la fel ca Johnny ce a scos-o de la spate. Am tras acel fum din greșeală, m-a adormit si pe mine.

◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇

Perspectiva Lucy

Aud împușcături multe, fapt ce mă face să mă ridic așa cum pot, nu am mai fost bătută de cateva zile, așa ca mai pot misca si eu.
Blake si Bryan intră rapid.
"Lucy, la naiba!" el ma îmbrățișează si ma trage afară.
"Mulțumesc" ii spun lui Blake ce zâmbește si ne lasă sa plecăm.
Fugim pe holurile imense, am trecut pe langa iesirea din spate, am observat multe cadavre.
"Lasă-mă!" vocea surorii mele ma face sa ma panichez.
"Lucy, stai" Bryan imi spune in șoaptă si ma trage de după un perete.
Mama, Abby si Alia sunt tinute de multe matahale si băgate in sala mare, mergem usor in acel loc si privim pe geamul usor spart.
"Mark" Alia se uită catre fratele ei. Imi maresc ochii cand ii vad legați pe toti de perete cu lanțuri.
Familia mea, iubitul meu, fratele ei si domnii Alvaro.
"Nu! Bryan ce facem acum?" privesc cum Johnny rânjește spre ei, incep sa plang panicata, Bryan priveste încruntat peste tot si ramane cu ochii pe ceva.
"Mergi prin aerisire!" Imi întinde un pistol "Este de la Blake! Eu te voi acoperi pana ce urci in aerisire!"
"Bryan, e periculos" el ma face sa ma opresc punându-mi degetul la gură.
"Lucy, e rândul meu sa te ajut! Vreau sa vezi ca imi pare rau!" ii zambesc trist si il îmbrățișez "Daca mor, spune-i lui Julie ca o iubesc enorm si ca va fi aleasa mea pentru totdeauna" il privesc cu lacrimi negând.
"Fugi, Lucy! Du-te, înfruntă-l pentru tot ce ti-a făcut" ma resemnez si încep sa alerg in partea opusa in timp ce el a intrat acolo. Urc rapid in aerisire si merg pana acolo, ajungând foarte repede.
"Nu o sa scapi, pustiule! M-ai făcut sa imi pierd timpul" Johnny a spus printre dinți, face semn spre el, iar toți au fugit sa il prindă.
"Nu o sa scapi, Johnny!" tata il privește cu ură.
"Cred ca deja am făcut-o! Lucy deja e moartă, va așteaptă!"
"De unde stii nenorocitule, daca esti cu noi aici de cateva ore" Ares trage de lanturi nervos si vrea sa se repede spre el.
"Pentru ca am dat ordine unui om de al meu sa o facă" ma gandesc direct la Blake. Ares pare ca este in stare de soc, mama incepe sa planga zgomotos.
"Ohh, ce minte scurta am, i-am dat ordin sa o omoare la fără cinci" se uita la ceas si zâmbește viclean "Adică in 3, 2, 1...." o impuscatura se aude din depărtare.
Toti par ca s-au pierdut, fetele si mama incep sa planga, in timp ce băieții trag de lanțuri.
"Vezi Emilia daca nu mai ales pe mine, fata noastră inca trăia acum" rade zgomotos. "Săraca câtă bătaie a primit înainte sa moară, va spun ca nu o mai recunoscteam prea bine" Ares urlă, peretele crăpându-se la cat de tare a tras de lanțuri.
"Usor, leule, iubițica te așteaptă!" întinde pistolul spre el, deschid usor aerisirea fara sa audă.
Toti se uitau in jos fapt ce nu i-a dat ceva de banuit lui Johnny. Cobor ușor si scot pistolul mergând spre el, i l-am lipit de cap, l-a lăsat pe al lui si se întoarce spre mine.
"Cu părere de rău pentru tine nu sunt moartă" rânjește si așteaptă.
"Aruncă arma" ii spun, iar el face cum am zis.
"Hai omoara-ma, Lucynda!"
"Nu imi mai spune așa" el incepe sa râdă in hohote.
"Omoară-mă si nu vei afla niciodată unde este fratiorul tău" se pune in genunchi si imi lipește pistolul de fruntea sa.
"Beatrice!" tata imi face semn sa o fac.
"Beatrice? Nu iti mai place numele Lucy!" rade si așteaptă, eu nu stiu ce sa fac, Dylan, de unde l-as putea lua?

"Lucy" aud de la ieșire strigatul lui Dylan si il văd, era ținut de un om de al lui, care in cateva secunde e lovit de Blake si Bryan.
Johnny se repede si mă lovește in față, încep să mă lupt cu el, fix cu mișcările învățate de el, pe care mi le stie pe de rost astfel se apăra de ele.
"Lucynda, eu te-am învățat sa lupți, eu te-am crescut, eu te-am făcut omul care esti" urla spre mine si ma prinde de gât ridicându-mă, ma aruncă la pământ, eu începând sa gâfâi, imi ridica pistolul de pe jos in timp ce m-am repezit spre el, i-am dizlocat umărul si m-am intins dupa celalalt pistol si l-am îndreptat spre el, in timp ce si-a pus umărul la loc.
"Iar eu am folosit miscarea ta! Mulțumesc"
"Esti la fel ca mama ta, femeie fatală, dar o cățea, ti-am mai spus eu ție" încarcă arma si fix cand a tras el, am ramas amândoi șocați când nu avea gloanțe, înseamnă că Blake gândește foarte avansat si stia ca imi va lua arma.. Asa ca am tras de frica eu cand l-a încărcat din nou, am crezut ca poate ii va merge de data asta, am înghețat cu pistolul in mână cand el a picat in genunchi, m-a atins pe picior cu sângele ieșind dens din stomacul lui.
Cad langa el in stare de șoc si imi pune mâna pe obraz zâmbind "Sunt mândru de tine!" a spus-o fix înainte sa își dea ochii peste cap si ultima suflare, încep sa gâfâi si sa ma târăsc in spate.
Am omorat un om! Am omorat pe cineva! Un mare păcat! Voi ajunge in iad! Am......
Dylan alearga spre mine desi plange in hohote si imi sare in brațe, încep sa plâng in hohote, strângându-l la pieptul meu.
"Lucy" vocea lui ma liniștește puțin.
"Baiatul meu, lumina mea" il țin bine in timp ce privesc cum cele două ajutoare ale mele îmi dezleagă familia, il privesc din nou pe omul mort, imaginea mi se întunecă ușor, picând pe spate. Ultimul lucru auzit fiind plânsul lui Dylan, care era foarte zgomotos.

◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇

Merg prin intuneric auzindu-i râsul diabolic. Imi este frică!
"Te astept în iad!" imi apare dintr-o data in fața, observ in jos pata de sange de pe tricoul lui alb si pistolul din mâna mea.
"Fata mea" imi atinge obrazul, apoi cade la pământ.

Ma ridic brusc gâfâind, simțeam ca ma sufoc, iar inima îmi bătea ca o nebună.
Simt brațele protesctoare in jurul meu si ma calmez.
"Iubito, liniștește-te! A trecut!" îmi ridic fața din pieptul lui si ma ridic rapid din pat, amețind, dar ma prinde la fix, imi revin și rămân dreaptă în picoare.
"Cat am stat lesinata asa?"
"trei zile" imi maresc ochii si privesc in jur eram in casa părinților mei.
"Unde este Dylan?" ma panichez si ies rapid pe ușă, cu el pe urmele mele.
"Usor, Beth!" se rastește cand vede cum cobor scarile, ma opresc brusc privind baietelul blond ce manca cereale langa mama, tata si Abby.
"Dylan" in momentul in care il strig își întoarce brusc privirea spre mine zambind.
"Lucy" sare de pe scaun si vine spre mine alergând. Il prind în brațe și încep să îl învârt, râzând acompaniată de el.
"Baiatul meu frumos" ii prind fața si i-o sărut.
"Mi-a fost foarte dor de tine, Lucy"
"Ti-am promis ca nu te voi părăsi, nu-i asa?" zambesc si el se bosumfla.
"Tata este un om foarte rău, nu mai vreau sa stau cu el! Dar chiar a murit, am văzut cum a inchis ochii.." privesc dintr-o data in alta parte si imi amintesc acea imagine.
Sunt mândru de tine!
"Dylan el este intr-un loc de unde nu va mai putea sa ne facă rău" ii spun, iar el pare ca o gandeste mult.
"E ok, nu inteleg nimic!" rade dintr-o dată si ma strange din nou in brațe.
Incepe sa ii bipăie aparatul de pe braț.
"Trebuie sa o schimbam!" spun rapid privind catre parintii mei.
"E ok, sora Abby mi-a cumpărat mai multe, a zis ca ma ajuta ea" il las jos si merge spre sora noastră ce deja le scotea zambind.
Merg rapid spre părinți si ii îmbrățișez.
"ce ma bucur ca nu ati pățit nimic, ca sunteti toti bine" ii privesc pe toți pe rând.
"Si noi ne bucurăm ca esti tu bine!"
"Si eu ma bucur!" vocea micuțului rârâit ma face sa râd.