Living in a lie - FINALIZATĂ

26

Media: Lucy

Ares are puțină treabă cu tatal lui si al meu, așa ca ne-am decis sa mergem si noi la mama, Dylan era atât de fericit, ceea ce imi făcea si mie sufletul sa zburde.
"Esti pregătită?" o privesc confuza, habar nu am despre ce vorbește.
"Maine este petrecerea, unde tata te arată tuturor, astăzi am rezolvat cu actele, te cheama Reyes de acum" îmi măresc ochii si privesc spre Dylan.
"Inseamnsa ca si el are?..."
"Da, tot Reyes, odata ce este sub tutela ta"
"Pe mine cine ma anunta ca maine e petrecerea?"
"Acum voiam sa iti spun" Ares intra cu tata in bucatarie.
"Mai încet, Dylan!" ii fac semn spre înghețată apoi ii privesc din nou pe baieti.
"Rochiile le aveti la Emilia, o sa vi le aducă, toate trei veți avea culoarea aurie la rochii" raman putin stana de piatră căci nu cred ca imi va sta bine deloc.
"Nu mai sunt învățată cu asa ceva, a trecut mult timp" rad putin forțat spre ei.
"Va fi totul bine! Vei vedea"
"Pot ramane la bunica in seara asta, a zis ca mâine vrea sa ma facă prinț si in seara asta vom avea apa colorata la baie" Dylan imi zâmbește entuziasmat.
"Bine" rad catre mama care imi face cu ochiul.
"Pai noi vom pleca, se face tarziu" Ares dă mâna cu tata si le sărută pe obraz pe fete.
"Pa, micuțule. Sa nu faci prostii!" ii ciufuleste parul, iar Dylan ii sare in brațe râzând zgomotos când l-a luat prin surprindere.
"Noapte buna"

"In sfârșit singuri!" spune si sare direct pe mine, lipindu-mă de primul perete.
"Ia stai așa, vrei sa spui ca tu abia asteptai sa scapi de fratele meu?" il imping pentru a-l privi in ochi.
"Mai bine spus, fiu, pana si mie imi spune tati, ciudat, nu credeam ca vom avea copil asa devreme" se apropie din nou, dar il imping.
"Sunt obosită azi" el ma privește cu fața de sper ca glumesti.
Un chicot imi iese pe gură când își pune mâinile in șolduri si ma privește cum incep sa urc scarile, cand începe si el sa ma urmeze încep sa fug pentru a ajunge mai repede la baie.
Incep sa țip cand aproape m-a ajuns, încerc să închid în urma mea ușa, dar in zadar. Intra si ma prinde de solduri lipindu-mă de el.
"Ai cumva chef de joacă?" ma strange tare de fese si imi zâmbește cu buzele lipite de ale mele.
"Poate..." îmi musc buza încercând sa nu râd mai tare.
"Te iubesc"
"Si eu te iubesc mult" ii spun si îmi  frec nasul de al lui, ma saruta bland in timp ce trage de siretul de la rochia mea, apoi cazand singură la podea. Incep sa il mângâi cu unghiile usor pe spate, mergând spre abdomen si tot mai sus, ridicand totodată tricoul, suspinul lui ma face sa tremur deja de plăcere.
In final ne-am dezbrăcat de tot intrând in cabina de duș, prima dată ne-am spălat unul pe celălalt, apoi nu s-a mai putut abține si m-a lipit de geamul aburit, a intrat in mine cu putere scoțând amândoi gemete de plăcere, începe să facă mișcări lente si adânci de du-te vin-o.
"Esti cam nerăbdător" ii spun printre săruturi.
"Nu mereu va fi plecat micuțul, iar mie imi place sa profit de oportunitățile pe care le am" imi prinde soldurile si ma intoarce cu spatele, sânii mei sunt lipiți de geamul aburit, intră în mine ușor, îmi trage in spate bazinul ajungând sa stau cu fata in jos, imi prinde parul ud in pumn si incepe sa grabeasca ritmul.

Telefonul incepe sa sune dupa inca o partida pe care am avut-o in pat de data asta.
"Sunteți acasă?" Cand aud vocea lui Bryan, imi intorc privirea catre Ares.
"Da"
"Bine, atunci vin-o sa îmi deschizi" îmi prind parul ud cu o clamă si ma îmbrac repede.
"Bryan e jos!" ii spun rapid si ies mergând spre scări.
Cand deschid ușa Bryan intră împingând de scaunul iubitei sale.
"Buna" ma saluta ea, dar pare tristă.
"Esti bine?" ma încrunt cand ii pică o lacrimă.
"Lucy, imi pare rau, dar nu cred ca voi putea veni mâine, arat penibil asa, nici nu ar avea rost sa ma îmbrac frumos că oricum stau aici jos invalidă"
"Bai, tu te auzi?" Bryan merge spre Ares salutându-se. "Esti la fel de perfectă, asta este doar o etapă a vieții când este mai greu, esti puternică, vei fi bine"
"Nu pot" spune plângând, ma las în jos și o țin în brațe cât îmi acceptă scaunul ei.
"Ba da poti!" o privesc fix in ochi. "Am fost in locul tau si asa mi-am crescut fratele bolnav, am avut grija de un bebe in timp ce aveam patru roți in loc de picioare, am avut tije in picior...rupte coaste, gatul si coloana, rănite, am fost amnezică atâta timp si am omorât omul pe care l-am crezut tata timp de 5 ani, iar acum sunt aici si îți zâmbesc sincer, te iubesc si esti perfectă, te vei recupera, vei putea fi din nou asa cum iti dorești, nu te mai descuraja, ai tot timpul din lume, viața e mai mult de atât" pare ca înțelege căci plange zgomotos, dar mai si zâmbește, ochii ei strălucesc, văzându-mi reflexia în ei.
"Mulțumesc"