Loving the Bad Boy

Chapter 33 - Relief

Capitolul 33 - Usurare

-Emma-

Inima batea ca nebuna, iar palmele imi erau transpirate. Corpul imi tremura de la sperietura. Asta nu trebuia sa se intample, eu trebuia sa incasez glontul nu el. De ce a sarit in fata mea? De ce nu a putut sta in banca lui?

Eram la camera de garda din spitalul orasului. Fiind aici ma face si mai emotionata. Asteptam in liniste rezultatele, dar asteptarea era mai ingrozitoare decat rezultatele ce vor veni. Stateam si dadeam replay la tot ce s-a intamplat, amintindu-mi cu groaza. Puteam sa fac ceva ca toate astea sa nu se intample, dar nu am facut nimic, nu am ridicat nici un deget.

Am simtit o mana pe umarul meu. Cand m-am intors, o pereche de ochi caprui privea adanc in ochii mei verzi. „Hei, va fi totul bine, iubito. Pun pariu ca el va fi bine." A zis Aiden, luandu-mi mana in a lui.

Mi-am odihnit capul pe umarul lui. „Aiden, ai vazut balta de sange si durerea de pe chipul lui. Si daca nu este bine? Doamne, este numai vina mea. Trebuia sa stiu ca va face una ca asta."

„Nimeni nu a stiu, Emma." A zis, mangaindu-mi mana. „Viata este plina de necunoscut."

Am oftat si m-am uitat in spatele lui Aiden, vazand-o pe Ashley stand pe scaun in camera de asteptare. „Ma intorc." Am zis, ridicandu-ma. „Da-mi cateva minute." M-am dus unde statea Ashley si am luat loc pe scaunul liber de langa ea. A fost tacere pentru cateva momente. „Multumesc." Am rupt eu tacerea.

Ashley s-a intors la mine uimita. „Stiu ca nu suntem cele mai bune prietene. Stiu ca mai mult este ura ce simtim una pentru alta, dar iti multumesc, mi-ai salvat viata spunandu-i lui Aiden ce ai vazut in parcare."

„Eu sunt cea mai mare nenorocita, cum eticheteaza toata lumea. Nu te plac, dar asta nu inseamna ca as fi stat sa privesc si sa nu fac nimic. Si eu sunt om." A zis ea.

Am aprobat. „Chiar apreciez asta. Asa ca, merci Ashley, iti raman datoare."

„Pai, este ceva cu care ma poti rasplati." A zis ea ranjind. Automat mi-am dat seama ca discutia se indreapta spre Aiden.

„Cu ce?" am intrebat.

„Fi in siguranta." A zis, uimindu-ma. „Tu, Aiden si restul doar fiti in siguranta." A zis Ashley ridicandu-se, eu aproband.

„Nu vrei sa ramai pentru rezultate?" am intrebat.

„Stiu deja rezultatele." A zis, facandu-mi cu ochiul si zambind larg. „Ai grija, Emma. Ne vedem la scoala."

„Si tu, Ashley." Am zis, zambindu-i la randul meu.

„Oh, asta nu insemna ca te plac." A zis ea. „Insemna ca te urasc mai putin."

Am izbucnit in ras. „Nici nu ma gandeam sa o iau altfel." Cu inca un zambet, Ashley s-a intors si a iesit pe usile spitalului. M-am ridicat si m-am dus inapoi langa Aiden. „Unde este toata lumea?" am intrebat, fara pic de atentie la ce se intampla in jur.

„S-au dus sa ia cafea si sa-si sune parintii." A zis Aiden, apucandu-mi iar mana si eu am aprobat.

„Cum te simti?" l-am intrebat. De cand am ajuns acolo era ingrijorat despre mine si rezultate, incat nici nu l-am intrebat ce mai face, cum se simte.

„Sunt bine, dar voi fi si mai bine dupa rezultate." A zis el, eu sarutandu-l usor pe obraz.

„Iti multumesc ca m-ai salvat." Am zis bland.

„As mai face-o, daca ar mai trebui, iubito." A zis, punandu-si mana in jurul umerilor mei si tragandu-ma in bratele lui. Eu si Aiden stateam asa de cateva minute bune pana am auzit pasi venind spre noi. Cand m-am uitat, am ramas socata de cine intra in camera de garda. Dn. si Dna. Black veneau cu pasi apasati spre noi. Cand Aiden si-a ridicat privirea si el era socat, cred ca mai socat decat mine. Eu si Aiden ne-am ridicat cand acestia erau aproape.