Negocieri Periculoase

capitolul 3

Nu mă puteam ridica din pat nicidecum.Mă simțeam rău.Prea rău.Dormeam mult.Am ținut-o așa cam două săptămâni și nu-mi reveneam.Nu puteam.Treceam printr-o traumă.Violată de propriul iubit.Numai asta nu am vrut.De asta nu l-am crezut în stare până într-o zi când,îl văd în camera mea.
-Ce naiba vrei!?mă ghemuiesc în colțul camerei.El se apropie de mine,atingându-mă iar.Lasă-mă!
-Iubito,nu cred că ai înțeles.Ești a mea.Doar a mea și doar așa pot arăta.Ar fi bine să te supui.
Iar apoi dispare când aude sunete în casă.Tata reușește cumva să spargă ușa.
-Vanessa?
-Puiule ce ai pățit?
Dar când să răspund leșin în brațele mamei.Tot ce îmi amintesc este că m-am trezit la spital.Mulți spun că am avut un șoc și de asta am leșinat dar mi-era frică să zic ce am pățit.Nu voiam ca tata să ajungă la închisoare,omorându-l pe Ionuț,așa că am ales să tac.Mă amenințase și el destul și nu mai aveam nevoie.Doi din oamenii lui Derek erau la ușa salonului.Oare aflase?Sper că nu.
-Văd că ești bine,dragă.
-Ce naiba cauți aici?Vrei să-i chem?
-Stai liniștită,toți știu că sunt asistent.Deci,iubita mea dragă,ești tare bună.Aș mai face-o așa că,ne vedem diseară.
Iar apoi el dispare și iar leșin.Când mă trezesc,mama și tata erau lângă mine.
-Scumpo,ești bine?
-Sunt bine,mamă.Cât e ceasul?
-E trei după masa,spune tata.
-Mai e aici?
-Cine să fie?Nu a fost nimeni,spune mama.
-Poate ai visat numai.
-Da,cred că am visat,îi răspund tatei.După jumătate de oră,sunt externată.Acasă mă aștepta o rochie de mireasă.
-E deja data nunții?
-O amânăm dacă vrei,spune tata.
-Nu,nu vreau.Sună-l pe domnul Russon, după cum îi zici tu,și spune-i că facem nunta.
-Bine scumpo,îmi spune tata iar eu mă duc în cameră cu rochia.
Elena m-a ajutat să îmbrac rochia după ce Cristina mi-a făcut un machiaj și un păr impresionant.
-Mulțumesc fetelor,spun eu luându-le în brațe.
-Sper că mai vi pe la noi,spune Elena.
-Și să ne mai suni,spune Cristina.
-Sigur că o voi face.Sunteți motivul pentru care trăiesc în continuare.
Cununia civilă decurseseră destul de bine.Mă mutasem în sfârșit în vila Russon.
-Bine ați venit,doamnă Russon,spun cei doi băieți bătuți de mine.
-Bună băieți.
-Deschideți mai repede ușa,spune Derek.
-Sigur,domnule,spune unul din băieți.
Derek mă trage după el în casă și mă duce într-o cameră de la etajul unde era biroul lui.
-Asta e camera mea.O vei folosi tu.
-Și tu?
-Sunt destule camere.
-Nu crezi că ar trebui să fim în aceeași cameră?
-Nu!
El dă să deschidă ușa.
-Măcar ajută-mă să-mi deschid fermoarul rochiei.
Uitându-se la mine,o dorință îl ardea.Care?Nici eu nu știu dar speram să nu fie ce credeam eu.Mi-a făcut destul rău Ionuț.
-Întoarce-te!îmi spune el.Hai că nu-ți fac nimic.
-Bine!
Mă întorc iar el îmi deschide fermoarul rochiei.
-Mulțumesc!
-Smaranda e aici.Dacă ai nevoie de ea,poți să o cauți.
Iar el pleacă trântind ușa.Mă îmbrac în pijamalele mele simple și cobor jos să mănânc ceva.
-Aveți nevoie de ceva?
-Da,doamnă Smaranda.Mi-e cam foame.Ce aș putea să-mi fac de mâncare?
-Duceți-vă în living.Vă voi face eu ceva.
-Dar vreau să te ajut.Nu-mi place să stau.
-Dacă asta vreți,atunci hai să facem ceva de mâncare.
Eu cu doamna Smaranda ne-am pus să facem mâncare.Am făcut foarte multă.
-Ce miroase așa?
-Am făcut mâncare,îi răspund lui Darrin.
-Ai făcut tu mâncare?
-Împreună cu doamna Smaranda.Stai jos și mănâncă.
-Sigur,cumnată.
-Doamnă Smaranda,și dumneavoastră.
-Nu aș putea,doamnă Russon.
-Te rog,nu mă refuza.
-Bine,fie cum ziceți dumneavoastră.
Doamna Smaranda se pune lângă mine la masă.
-E foarte bună mâncarea,cumnată.
-Mulțumesc Darrin.La fată nu îi este foame?
-Te rog,ți-am zis ceva.Nu vorbi de fată.
-E Derek aici?Nu,și chiar dacă ar fi,nu mă interesează.
-Nu vreau să ne certăm,Vanessa.
-Atunci zi-mi unde e fratele tău?
-Nu știu Vanessa,bine.Nu știu,habar nu am.
Între timp la Derek era cu totul altă situație.
-Anesia,ce e?
-Știu că nu e bine dar sunt însărcinată.
-De când?
-De trei săptămâni.De atunci când te-a sunat Darrin în continuu.
-De asta nu ai mai vrut nimica.Ți-am zis să iei pastilele alea să nu rămâi.
-Știu,dar nu pot renunța la copil.E o parte din mine.
-Sunt căsătorit,Anesia!Vezi!?
-Te-ai căsătorit cu panarama aia,așa-i?
-Nu te interesează pe tine.Fă cumva și scapă de copil.
-Uite că nu scap!Trebuie să-ți asumi faptul că ești tată.
-Atunci te fac eu să scapi de copil.
Derek voia să o bată dar Anesia se apără cu un cuțit.
-Derek?Derek trezește-te.
Anesia sună la ambulanță și ajung la spital.Dimineața,doctorul îl sună pe Darrin.
-Alo,domnule Darrin?
-Da?Cine e?
-Sunt doctorul Nerms.Fratele dumneavoastră a fost înjunghiat în zona burții.
-Ce?
-Darrin,ce s-a întâmplat?întreb eu speriată.
-Cum se simte?
-A fost operat.Sunteți așteptat la spitalul Dermnos.
-Vin acuma!iar Darrin închide apelul.
-Darrin,ce s-a întâmplat?
-Nu te speria.Eu am puțină treabă.Ne vedem mai târziu.
-Spune-mi ce este astfel nu pleci nicăieri.
-Chiar vrei să ști?
-Da!
-Derek a fost înjunghiat.
-Ce?Ești sigur că el e?
-Sunt sigur.
-Atunci să mergem la spital.
-Tu nu vi!
-Ba da vin.
Mergem la spital foarte speriați.Ajungând la doctor,Darrin nu apucase să zică nimica că m-am băgat eu.
-Cum e Derek?întreb eu.
-Starea lui e stabilă momentan.Tocmai ce s-a trezit.Puteți intra,ne spune doctorul.
Eu intram în salonul lui cu Darrin în spatele meu.
-Ești bine,frate?
-Sunt bine,Darrin.
-Cine ți-a făcut asta?
-M-am înjunghiat singur,Vanessa.
-Serios?
-Da.Poți să nu mă crezi,tot una e.
Darrin se apropie de el.
-Cine ți-a făcut asta?întreabă el fără să aud eu.
-Anesia!Tocmai ce e însărcinată cu copilul meu de când a fost Vanessa prima dată la noi.
Darrin albise la față.
-Darrin ce e?Darrin?
Mă speriasem tare când l-am văzut așa.
-Darrin,ești bine?
-Sunt bine,eu voi pleca...
-Bine,du-te!spun eu.
Darrin iese rapid pe ușă.
-Tu de ce mai stai?
-Trebuie să rămână careva cu tine,nu?
-Sunt bine.N-am nevoie de nimeni.
-Ești înjunghiat,după cum ai zis tu,te-ai înjunghiat singur,chiar dacă nu o cred pe asta.După cum văd,nu te vei descurca.Eu voi reveni imediat.
Mă duc din salon pentru a vorbi cu doctorul neștiind că la el va veni Anesia.
-Bună ziua!
-Doamnă Russon,intrați!
-Mulțumesc!Când va putea fi externat Derek?
-Mâine dimineață.
-Mulțumesc mult.
Între timp,în salonul lui Derek.
-Ai venit deja,spune el.
-Sunt eu,spune Anesia.
-Ane?
-Chiar eu!Ești bine?
-Sunt bine.Tu?Co....
-Amândoi suntem bine.Deci,te-ai hotărât?
-Nu divorțez de Vanessa.Nu recunosc că e copilul meu pentru că tu umblai și cu alții.M-ai înjunghiat,femeie.
-Nu am vrut.Ști și tu că nu am vrut.Ai vrut să-mi omori copilul și...
-Pleacă că vine Vanessa.Vom vorbi altcândva.
-Bine Derek,te așteptăm,să ști.
Anesia pleacă.Până să ajung eu în cameră,Derek adormiră.
-Deci...ai adormit?
Văzând că doarme,am ieșit să mă duc la cantină.Simțeam că cineva mă urmărește din spate și mereu când mă întorceam nu era nimeni.Am mâncat un sandwich și am băut o apă apoi aud telefonul sunând.Era fratele meu.Tot ce speram e că nu a aflat de căsătorie.
-Ce faci surioară?
-Bine,Matei.Tu?
-Am ieșit de la muncă și m-am gândit să te sun.Cum sunteți?
-Suntem bine,stai liniștit.
-Nu te-ai forțat,nu?Totuși ești operată.
-Sunt bine,frate.
-Mama și tata?
-Toți suntem bine.Ne auzim mai târziu.
-Bine,surioară.Vă iubesc!
-Și noi te iubim.
Eu închid apelul cu lacrimi în ochi.Nu voiam să-mi mint fratele dar altă alegere nu am avut.Ajung în cameră și Derek încă dormea.Îmi trag un scaun lângă patul lui și adorm acolo.Dimineața,el se trezește primul.
-A adormit lângă mine?Nimeni nu a făcut asta...
Eu începusem să visez urât încât vorbeam în somn.
-Vanessa?Vanessa trezește-te.Hai Vanessa!
Derek încearcă să mă trezească și reușește într-un final.
-Ești bine?Uite,bea puțină apă.
Tremuram toată și fața mi-era plină de lacrimi.Cu paharul în mână,abia am băut apă.
-Ce ai visat?
-Nu contează.Mă duc să fac fișele de externare.
Ies rapid din cameră.Derek îl sunase pe Darrin.
-Ce ai făcut,frate?
-Nimic Derek.
-Atunci de ce ai plecat ieri?
-Păi...
-Păi?
-Nu pot crede că ai copil,când tu ai soție.
-Mi-a ascuns totul.Ce să fac!?
-Te-ai gândit ce vei face cu copilul?
-Nu încă.Nu-l recunosc pur și simplu.
-Anesia ți-l va băga pe gât după naștere.
-Nu ai vrea să o omor?
-Doamne ferește.Vom vorbi acasă mai mult.
-Bine,Darrin.
Apelul se terminase.
-Putem pleca?
-Da,îi răspund eu.
Îi dau jos perfuzia și branula.
-Mașina ne așteaptă jos.
Amândoi coborâm jos.Când ajungem la vilă,îl duc pe Derek în camera lui.
-Tu unde vei dormi?
-Aflu eu.După cum ai zis și tu,sunt destule camere în vilă.Doctorul mi-a zis să te țin la pat până îți vei reveni.
-Nu pot sta în pat.
-Dacă e nevoie te voi lega de el.
-N-ai tupeu!
-Ne vom vedea mai târziu.
Cobor la parter la băieții de la ușă.
-Mihai,Dragoș!
-Da,doamnă Russon?răspunde Mihai.
-Strângeți toți oamenii aici.Am să vă zic ceva.
-Sigur doamnă,spune Dragoș.
În cinci minute,toți erau strânși în fața vilei.
-După cum ați aflat,domnul Russon e înjunghiat.În timpul recuperării sale,eu voi fi șefa voastră.Orice ar fi,mă veți anunța.Veți sta cel mai des pe lângă vilă pentru a nu se întâmpla ceva grav.
-Sigur doamnă Russon,zice un bărbat.
-Vă puteți duce la posturile voastre.
Toți plecară.Nu știam ce să mă fac.Primeam zeci de apeluri și mesaje de la Ionuț și într-un final i-am răspuns.
-Alo!
-Scumpo,unde ești?Te-am căutat acasă și nu erai.
-Nu te interesează unde sunt.
-Iubito,nu uita că ești a mea.
-Am fost.Nu mai sunt și nici nu voi mai fi.
-Ne vom revedea noi oricum.
El închide apelul.Rana lui Derek se vindecase în două săptămâni.În aceste două săptămâni,primeam apeluri de la Ionuț tot timpul dar nu răspundeam.Ajungeam să am telefonul pe silențios din cauza lui.Condusesem mafia lui Derek mai bine decât el într-un an.Dormeam pe unde apucam,dar de multe ori nu dormeam mai deloc.
-Se vede că nu ai dormit,îmi reproșează Derek.
-Nu te interesează acum pe tine.
-Ți-am zis să dormi în camera mea și eu să dorm altundeva.
-Aia e camera ta.
-E și a ta!Așa-i,Darrin?
-Nu mă băga pe mine,Derek.Ne auzim mai târziu,iar Darrin plecase.
-Unde pleci?
-Ce te-ar interesa?
-Ești soția mea!
-Nu mă interesează.
Derek mă ia de un braț și mă trântește de perete.Stând în fața mea,cu brațul imobilizat de perete,desigur,încercasem să-l lovesc cu celălalt braț dar mi l-a blocat și pe acela.
-Ce ai zis?
-Nu sunt soția ta!
-Eu văd că ești!îmi atingea inelul de pe deget.
-Dacă nu mă lași,țip!
-Aș vrea să te...dar telefonul lui suna.
El își pune ambele mele brațe într-o mână de a lui,și cu cealaltă mână răspunde la telefon.
-Alo frate,ce faci!?
-Am puțină treabă.E ceva urgent?
-Facem o petrecere cu băieții.Vor veni fetele de data trecută.Ce zici?Vi?
Stă să se gândească.Oare la ce?Ce i-a spus persoana de la telefon de se gândea așa?
-Voi veni cu soția mea.
-Ești sigur,amice?
-Nu vin nicăieri fără soția mea!
-Bine,bine,vom veni toți cu iubitele să nu fi tu singurul.Ne vedem la cabana noastră la 19.
-Ne vedem acolo!
Se închide apelul.
-Băieți,veniți cu iubitele la cabană,la 19,le spune băiatul de la telefon.
-Dar nu vin fetele alea?
-Am anulat tot,Tor!
-De ce,Max?
-Derek vine cu soția lui,Ștefan,răspunde băiatul cu care Derek a vorbit la telefon.
-Are ăla soție?întrebă Rolay cu sarcasm.
-Are și?Măcar nu mai umblă cu fufa aia de Anesia,spune Alex.
-Deci ne vedem aici diseară cu tot cu iubitele noastre,se exprimă Max.
-Așa să fie,spune Alex.
Între timp,la vila Russon,Derek încă mă ținea așa.Se uita în ochii mei ca niciodată.
-Unde trebuie să mergem?
-O petrecere cu amicii mei!
-Nu am nevoie să fiu înconjurată de băieți.
-Vor veni și iubitele lor.
-Tot nu vin.
-Crezi că nu ai cu ce te schimba?
Nu îi răspundeam dar răspunsul era pe fața mea deja.
-Dacă nu ai,îmbracă-te.Mergem să-ți cumpărăm.
-Mergem?
-Da!Te duc eu,stau după tine.
-Bine,fie!