Cum am ajuns
Să o iubesc atât de mult,
Încât oricât m-a rănit
N-o să mă opresc din a o iubi.
Cum am ajuns
La ea să țin așa de mult,
Atât de imporantă pt mine a devenit,
Încât fără ea simt că eu tot am pierdut.
Cum am ajuns
Ca fără ea să nu mai pot zâmbi,
A mea singură rază de soare,
A dispărut în zare.
Cum am ajuns
Să sper că va fi bine,
Chiar și când nu va fi,
Pentru că speranță a ei iubire îmi crea.
Cum am ajuns
Să plâng seară de seară,
Uneori chiar până fără aer eu rămân,
Dar tot pe ea să o iubesc cel mai mult.
Cum am ajuns
Să fiu din nou așa,
Dar acum e pentru că sunt fără ea,
Să fiu nefericită din nou.....
