Totul sau nimic

O doresc

Luca

Mă uit în ochii ei în care se oglindește tristețea și suferința. Parcă mi-ar spune ceva, dar nu reușesc să descifrez nimic alt ceva din privirea ei. Apoi rupe contactul vizual și dispare mă uit în urma ei cum urcă scările și aș vrea să mă duc să o opresc să o iau în brațe. Drace a omorât un om în seara asta și nu cred ca a mai făcut asta niciodată și cum poate fi așa, parcă nu ar avea sentimente. A omorât un om pentru a mă proteja pe mine. Încă îi aud țipatul, iar când am găsit-o stand jos părea pierdută dar la fel de repede și-a recăpătat simțurile. Nu pot să mă duc după ea nu când familia ei e aici dar simt nevoia să fac asta.
-Și acuma ce facem tata? Întreabă Royce
-O să afle totul. Nu avem de ales.
-Cum ne-a găsit? Nu îmi pot da seama. 
-Vă pus GPS-uri pe mașini!
-Potim?
-Când am venit , am întrebat-o și asta mi-a spus.
-E incredibilă! Și tu Zade nu mai plânge! Si Zade chiar plânge nu se joacă.
-Nu pot să mă opresc, știi prea bine ca și face la fel ,asta înseamnă ca și ea plânge.
-Atunci trebuie să mergem unul dintre noi la ea!
-Nu cred ca vrea să vorbească.
-A omorât pe cineva! le zic dintr-o suflare.
-Ce a făcut?
-După ce am rămas cu Jade un om de-al lui venise în spatele meu fără să îl văd iar Raven a tras în el să mă salveze. și după ce termin simt o apăsare în piept. Femeia de care fug ca un nebun mi-a salvat viața și-a pătat mâinile de sange.
-Dumnezeule ce o să se întâmple cu ea de acuma? A aflat și de Valerian.
-Nu o să facem nimic. Ați văzut și voi nu e slabă, și îmi e greu să recunosc asta dar a avut dreptate, mama voastră a avut dreptate trebuia să îi spunem mai demult. Uitați ce am făcut, a suferit atâta timp din cauza noastră 
-Eu o să plec.
-Nu, rămâi aici poți merge în camera de oaspeți. E târziu de acuma și toți suntem obosiți  plecați cu toți o să rezolvăm mâine 
Și dacă nu mă înșel asta e singura mea cale de a mă duce la ea.
-Bine. Eu mă retrag.
Urc repede scările și mă îndrept spre camera ei. Dar nu intru ascult la ușă încercând să-mi dau seama dar se aude muzica nu e tare , dar e de ajuns să scundă anumite sunete.
Pun mâna pe clanță dar când dau să deschid e încuiată. Nu o pot lăsa așa , nu acuma așa ca scot briceagul și norocul meu e ca ușa e din lemn pag lama între toc și broască și s-a deschis. Intru ușor și îi văd doar capul pe partea cealaltă de pat uitându-se pe geam în întuneric și o melodie lentă se aude ușor. Mă apropii ușor de ea și o găsesc ghemuită și suspină 
-Raven. vreau să o atenționez ca sunt aici nu aș vrea să o sperii mai tare.
Își ridică capul spre mine mă privește un pic apoi pune capul înapoi pe genunchi.
Mă las jos lângă ea și o trag în brațele mele.
-Vorbește cu mine!
-Nu. răspunde simplu
-De ce?
-Oameni se folosesc de slăbiciunii.
Are dreptate dar nu o să Îi fac asta.
-Poți vorbi cu mine Raven.
-Aș vrea dar ești precum o fantasmă Luca.
-Sunt aici acuma.
-Pentru cat timp?
-Atât cat ai nevoie.
-Rămâi cu mine te rog.
-Nu plec, bine sunt aici.
O cuprind mai bine și o strâng în brațe pare o fire slabă dar mai puternică decât toți bărbați din casă asta. Am văzut-o azi, după ce am ești din hală a început să zâmbească  
Sincer tot timpu am văzut-o zâmbind, credeam ca e o copilă fără minte.

O iau de jos și o pun în pat, ma așez și eu lângă ea cuprinzând-o în brațe. A încetat să mai tremure dar încă suspină.
-Cum e după...? Îmi dau seama la ce se referă
-Nu e niciodată ușor, dar uneori nevoia te împinge să faci pasul ăsta.
-Nu puteam să te las să fii împușcat.
-Aș fi preferat să fiu împușcat decât să fii tu așa! Își ridică capul spre mine, ochii îi sclipesc de la lacrimi dar e atât de frumoasă 
-Eu nu aș fi putut să văd asta. Nu regret că am făcut-o și mini nu vreau să-mi datorezi nimic.
-Aș vrea să pot spune la fel.
-Luca.
-Da.
-Sărută-mă! Un fior rece trece prin mine aș sărutao întruna dar nu în situația asta.
-Nu vreau să profit de tine.
-Nu faci asta. Asta vreau sărută-mă!
Nu mai aștept o altă rugăminte o trag peste mine și îi ea își apleacă corpul în fața, o prind de ceafă și o sărut flămând, aș putea fi un canibal pentru îi ador gustul de sange de pe buzele ei. Mi-am imaginat-o deasupra mea nopți de-a rândul.

Și ea mă vrea la fel de mult , aceeași poftă zace și ea. Oricât aș vrea să stau departe de ea ceva mă atrage, nu pot să o văd sau să o știu ca suferă și nu sunt lângă ea.

Îmi arde trupul sub atingerea ei, fiecare gură de aer dintre noi e împărțita , gustă cu poftă din mine  limbile noastre duc o luptă pe viață și moarte.

-Crezi ca e bine ce facem? mă întreaba ea
-Nu , dar nici nu îmi pasă!
Apoi ma săruta iar, chiar nu îmi pasă o vreau a mea , o vreau ca un nebun. Mai bine ne-am opri.
-Cred ca da.
-O sa rămân cu tine așa ca pune-te și dormi un pic.
-Mulțumesc.
-Nu eu îți mulțumesc Raven.
Se cuibărește lângă mine iar sentimentul cel stârnește în mine și căldura mă fac să mă simt împlinit.

Îmi dau seama ca e amiază deja după lumină de afară dar nu vreau să mă mișc din acest loc. Îngerul ce doarme în brațele mele e mângâiat de razele soarelui, aș privi-o la nesfârșit. E atât de simplă dar frumoasă. Dar nu știu dacă o să-i facă bine prezența mea în viața ei.
Micul îngeraș începe să se foiască la pieptul meu și e atât de cald cu ea acolo parcă și inima îmi bate a un întreg.

-Luca? Pare buimacă
-Sper ca de data asta nu mă mai lovești.
-Ai rămas!
-Exact cum mi-ai cerut.
-Cred ca da. Dar a venit ziua deci magia se termina nu?
-Tot aici sunt.
-Atunci o sa vedem pentru cat timp nu? Apoi se apleacă spre mine și mă săruta iar. Eu un fel de avans sărutul ăsta.
Se referă la zilele în care am dispărut după ce am sărutat-o.
-O să încerc să fiu aici.
-Luca înțeleg, știu ai demoni tăi , ai viața ta iar eu am apucături deodată în ea fără nici un avertisment așa ca te înțeleg mai bine de cat crezi.
-Raven eu.
-Doar ca sper sa nu fie prea târziu când o sa te înțelegi și tu pe tine. Pentru ca eu nu intru cu forța în viața nimănui să știi.

Mă uit la ea și îmi dau seama ca chiar mă înțelege. Nu îmi știe demoni din mine dar știe ca îi am.
-Haide e timpul să ieșim din bula noastră, oricât de mult aș vrea să stau aici știi cum e tot ce e frumos are și un sfârșit.
Nu știu ce aș putea să îi spun cum să îi spun ca o doresc la fel de mult. Dar am nevoie de timp.

Am lăsat-o iar în urma mea și am ales să plec. Oricât ar fi atracția de mare nu știu dacă aș suporta să știu ca încă cineva și-a dar viața pentru mine.