Totul sau nimic

O sa fie prea tarziu

Luca
Când mi-a zis Zade ca vrea să-i facă o petrecere lui Raven pentru ziua ei ca scuză a zis ca e musai cu cadouri  iar eu ca un nebun ce sunt deja după ea umblu ca un disperat prin magazinele de bijuterii  în căutarea cadoului perfect pentru ea.

-Ce i-ai luat Luca? Mă întreabă Zade.
-O să vezi diseară!
-Oo secret. Atunci eu mă duc să iau florile
-Ia-ți luat și flori!
-Oo da crezi cu te poți afișa așa simplu. Încă nu o cunoști.
-Atunci merg și eu cu tine!
-Mi se pare sau prea te complici.
-Ti se pare. Mă privește pieziș dar nu îmi pasă ce crede el.

-Nu mai avem trandafiri roșii să știți. Mă anunța vânzătoarea.
-Oricum aș fi vrut din aceea albi dacă se poate.
-Desigur.
-Și vreau un buchet de 201 trandafiri albi. Vânzătoarea mărește ochii la mine.
-O să încercăm 
Vreau sa fie albi pentru ca pentru mine semnifica puritatea și încredea dar și puțin mai mult decât trebuie. Nu am luat o floare nici mamei mele și îi cumpăr ei 201. 

Mă uit la puștoaică din fața mea care e acoperită doar cu o bucată de fracție de material pe sâni ăia plini. Iar restul trupului îi e doar piele, mintea mea deja o ia razna în prezența ei.

-Am auzit ca ai cumpărat toți trandafiri din oraș? îmi spune zâmbit dulce și parcă ar fi un îngeraș fără de păcat. Dar aș vrea să-i citesc gândurile pentru ca ochii ei emană doar probleme la adresa mea.
Iar eu sunt într-o continuă cădere în dependență față de ea.
-Doar vorbe exagerate 
-Nu ar părea după ceea ce e în fața mea. Iar tu arăți nemaipomenit în seara asta.
-Cred ca era replica mea asta nu? Ne uităm unul la altul iar ea parcă mă venerează cu privirea și dacă îmi aduc aminte parcă îmi spunea Adonis. În jurul nostru nu mai aud nimic și nici nu văd pe nimeni doar ea există în momentul ăsta pentru mine. De asta ar putea fi o problemă pentru mine ceea ce aș putea simți pentru ea. Așa ca îi dau cadoul apoi o să mă fac nevăzut trebuie să fug de lângă ea.
-Mulțumesc dar chiar era necesar toate astea.  Nu știu dar sunt un nebun când e vorba de ea. Deschide cutia și fața ei se transformă într-o bucurie sinceră. E atât de frumoasă Luca. Iar medalioanele sunt exact din povestea mea. I-am luat o brățară Pandora cu câteva medalioane iar unul dintre ele fiind un înger. Vine spre mine și mă strânge în brațe. Dar dacă pun mâna pe ea și trag un pic de topul ei o las goală în fața mea. Vreau asta de prea mult timp.

După ce i-am dat cadoul m-am tras într-un colț al clubului departe de ea. Dar asta nu înseamnă ca privirea mea nu e pe ea. Pe corpul ei care se mișcă pe ritmul muzici și e atât de bună la a stârni imaginația perversa din capul meu.

Atingerile pe care ai le oferă pe corpul ei au ajuns să mă stârnească în cel mai rău mod posibil. Ce  aș atinge chiar eu pielea aia care e mult prea la vedere iar toți sunt cu ochii pe ea. Parcă acuma a dansat cu câțiva băieți și îmi venea să duc peste ea acolo. 

Ori face din adins să mă ducă la extreme, dar după cum dansează cu ăla pur și simplu ma termină atingerile dintre ei nu îmi dau pace. Iar el o privește cu atâta poftă în ochii și las împușcă doar din cauza gândurilor pe care le are cu ea.

O nu cred ca face una ca asta, îl trage de mână spre ieșire. Iar răbdarea mea se termină aici mi-a ajuns cu privitul și cu răbdarea asta. Ocolesc mulțimea în grabă pentru a o prinde din urmă și al pocni pe cel care are de gând să pună mâna pe ea mai mult decât trebuie.
Gelozia îmi bubuie în piept din cauza ca nu o găsesc afară.
-Ce te aduce afară Luca? Mă întorc și dau cu ochii de Raven care e singură dar cu zâmbetul cat toată fața.
-Ce cauți aici?
-Ce cauți tu aici? Parcă stăteai la bar singur singurel fără să mă bagi în seamă.
-Dar tu nu plecai cu cineva de mâna?
-Nu!
-Te-am văzut!
-Deci stăteai cu ochii pe mine. Bun atunci eu o să plec sunt așteptată  
Asta să o creadă ca o las să plece, mă duc după ea și o trag în brațele mele , lipind-o de piept.
-Tu, ai făcut asta ca să vin dupa tine.
-Se pare ca a funcționat! Rade iar să-mi ei se freacă de pieptul meu.
-Știi ca îmbrăcată îs halul ăsta mai înnebunit toată noaptea?
-Se pare ca și asta a funcționat
-Raven , nu te juca cu mintea mea.
-Nu mă joc doar te ajut te ajut să vezi lucrurile mai clar. Mă vrei Luca și mă vrei mult.
-Nu e bine ce faci Raven , nu o să răspund de faptele mele.
-Atunci cine te oprește.
-Trebuie să te oprești Raven.
-De Ce?
-Noi doi, nu se poate.
-Asa e , de ce mai alege pe mine din atâtea fete frumoase nu?
Nu știe ce spune, e atât de frumoasă are un chip de înger dar niște gesturi de drăcușor.
-Nu!
-Atunci nu sunt de-ajuns pentru tine nu, fie bine, dar nu ai dreptul sa te bagi in viața mea Luca.
-Nu pot sa fac asta, intelege.
-Bun, dar spune-i orgoliului tău ca orgoliul meu îl salută.
Se mai uită odată în ochi mei apoi își ridică un picior și cu tocul îmi apasă pe piciorul meu și din cauza dureri îi dau drumul și ea fuge.
Puștoaică ești nebună și nimeni nu te leagă. Dar nu scapi așa repede de mine.
-Unde credeai ca pleci? O prind de mână și o trag din nou spre mine.
-Înapoi la petrecere.
-Nu după ce mai înnebunit toată seara atingându-ți corpul.
-Mă gândeam ca tu ești cel care mă atinge.
-Calci în locuri primejdioase .
-Și tu nu vrei?
Nu îi răspund dar o trag într-un sărut pătimaș iar mâinile male îi explodează spatele gol. Se încordează sub atingerile mele. La fel mainile ei îmi dezmiardă  părul.
-Vreau mai mult!
-Raven, trebuie să ne oprim. Nu ca nu e bine dar trebuie să mă opresc alt fel nu mă pot controla.
Își pune mâinile pe pieptul meu și apoi mă împinge
-Când o să te hotărăști Luca o să fie prea târziu. Și cu astea spuse pleca.

Problema mea nu e ca nu o vreau sunt nebun după ea. Dar ea e reflecția mea și dacă suntem împreună o să fie în pericol.