Beyond limit

Capitolul 6

Am început să alerg ignorând strigătele lui disperate, vorbele lui umpluseră paharul. Clubul era destul de aproape, iar dacă continuam în ritmul ăsta aveam să ajung la timp. Mi-am trecut degetele prin suviţele brunete în timp ce treceam strada pe roşu fiind total nepăsătoare, iar tipetele blondului încetară să se audă. În mai puţin de zece minute eram în faţa clubului, Cielo. Am intrat făcându-mi loc prin multimea de baieţi ce erau poziţionaţi în jurul meselor de biliard. Privirile lor se mutaseră asupra mea, unii încercând chiar să mă atingă. Am început să alerg către vestiar trântind uşa în urma mea, iar lacrimile îmi invadară imediat faţa. Simţeam toate atingerile din trecut, toate săruturile, şi retrăiam toate momentele.

Preţ de câteva minute am încercat să-mi potolesc plânsul care începea să devină din ce in ce mai zgomotos. Mi-am sters lacrimile cu mâneca, ridicându-mă apoi de pe podeaua rece. M-am schimbat rapid în uniformă, dorind să păresc vestiarul chiar în momentul când Mike intrase, făcându-mi semn să mă aşez pe fotoliul din colţul camerei.

-Faith, unde este Brooklyn? spuse el pe un ton calm în timp ce bătea cu degetele în măsuţa de lemn ce era aşezată în faţa fotoliului. Faith, ţi-am pus o intrebare, spuse el pe un ton la fel de calm.

Am înlemnit, nu aveam idee ce să-i zica lui Mike, doream să-l mint, să-i spun că Brooklyn a plecat mai devreme şi că nu am nici o idee unde se află el, dar ştiam că ar fi putut afla oricand, iar minciuna mea ar fi avut consecinţe. Pe de altă parte, dacă i-aş fi spus ce s-a întâmplat mai devreme, Brooklyn ar fi avut de suferit, iar asta mi-ar fi adus probleme mult mai mari.

-A plecat devreme, nu ştiu unde este, am spus eu privindu-l direct în ochi.

-V-aţi înţeles bine noaptea trecută? întrebă el pe un ton jucăuş, iar eu am încuviinţat din cap, părăsind vestiarul si apucându-mă de treabă.

Era în jur de ora şapte, iar clubul era din ce în ce mai aglomerat. Băieţii îmi făceau semne chemându-mă lângă ei, iar eu îi îgnoram întorcându-mi imediat capul în direcţia opusă. În timp ce lustruiam tejgheaua, o fată cu părul şaten si lung se aşeză pe unul din scaune, punându-şi faţa între palme.

-Un whiskey, te rog, şi să fie cu gheaţă, spuse ea moment în care am putut observa că şiroaie de lacrimi se prelingeau pe tenul ei palid.

Comanda pahar după pahar, plâng din ce in ce mai tare, iar corpul ei tremura schizofrenic. Apucă unul dintre pahare trântindu-l cu putere de podeaua, iar acesta se făcu imediat bucăţi. I-am cuprins faţa între palme, forţând-o să mă privească.

-Linişteşte-te, te rog, am spus pe un ton calm, iar ea începu să plângă mult mai tare îndepărtându-mi mâinile. Te rog, am accenuntuat, sperând că îşi va revenii măcar pentru câteva secunde.

Ochii ei îmi analizară trupul, iar vorbele mele avură efectul dorit. Şatena îşi sterse lacrimile cu mâneca rochiei, apoi se ridică în picioare privindu-mă fix in ochi.

-Putem vorbii într-un loc mai retras? mă întrebă ea, iar eu am dat afirmativ din cap îndrumand-o către vestiar.

Am luat câte un loc amândouă, iar preţ de câteva minute niciuna dintre noi nu a scos vreun sunet, doar ne-am analizat una pe alta. Avea tenul foarte palid, iar ochii ei de un căprui intens încă erau înlăcrimaţi.

-M-a înşelat, spuse ea clar şi răspicat, iar eu m-am simţit ca şi cum am fost înjunghiată, şi o mie de fiori îmi străbătură corpul, în timp ce mâinile începură să-mi tremure. După un an de relatie, m-a înşelat, adăugă ea, iar eu imi simţeam inima bătând cu puterea, parcă dorind să-mi părăsească pieptul. Nu ai idee câte am făcut pentru relaţia asta. M-am sacrificat pe mine, am preferat să-mi fie mie rău, doar ca să fie el bine, spuse ea în timp ce eu mă stăpâneam din greu să nu plâng, dar am terminat-o, spuse ea ridicându-se chiar în clipa când Mike îşi făcu apariţia în cameră.

-Fetelor, ce faceţi aici? spuse el cu un zambet jucăuş, iar ochii lui o fixară pe şatenă. Jolie, de când nu te-am văzut pe aici? zise luând-o în braţe iar ea îşi înfăsură mâinile în jurul gâtului lui.

-A trecut ceva timp, Mike. Ştii, am băut ceva şi încă nu am plătit.

-Asta se poate rezolva, murmură el plasându-şi mâinile pe fesele şatenei în timp ce buzele lor se împreunară.

Cei doi părăsiră încăperea râzând cu pofta, iar eu am sărit ca arsă căutându-mi geanta. Îmi simţeam bataile inimii accelerate, ochii îmi erau umezi şi îmi era din ce in ce mai greu să respir. Am scos o pastilă albă ca lapte din plic, apoi am înghiţit-o încercând din răsputeri să mă calmez. Am auzit uşa izbindu-se cu putere de perete, şi m-am întors instantaneu. Era Brooklyn.

Blondul se apropia pe mine, iar furia i se citea pe chip. Ochii lui verzi mă fixară preţ de câteva secundă, apoi mâna lui îmi înconjură gâtul izbitându-mă cu putere de perete.

-Trebuie să stabilim nişte lucruri, Faith. Aici nu poţi face ceea ce vrei tu, şi să crezi că eu voi accepta, spuse el strângând şi mai tare. Am lucruri mult mai importante de făcut, nu am timp să ţip după tine pe stradă, iar tu nici măcar să nu întorci capul. Sper că nu se va mai întampla aşa ceva, Faith. Încă un lucru, dacă Crystal, află chiar şi cel mai detaliu, jur că o să te torturez Faith. O să-ţi doreşti să nu fi venit niciodată aici, spuse el retrăgându-şi mâna.

Mi-am simţit picioarele cedând, mi -am lăsat trupul să se prăbuşească, iar blondul nu făcea altceva decât să mă privească.

-Crystal? murmuram eu