Totul sau nimic

Sunt cu ochii pe tine

Raven

Vroiam să cobor dar i-am auzit puțin pe Luca și Zade vorbind știind ca ascund mereu ceva de mine am deprins să ascult pe la uși câteodată. Din ce am auzit are un frate bolnav grav. După vocea lui pare destul de afectat știu cum e să îți vezi persoana dragă suferind și să nu poți face nimic.
-Hei ce faci? Sara apare în spatele meu
-Shhh, ascult!
-E un obicei de al tău?
-Mai nou așa se pare! Hai să mergem.

După ce am vorbit cu băieți am lăsat-o pe Sara la școală și desigur ca l-am urmărit pe Luca să văd la ce spital s-a dus. Normal ca i-am pus și lui dimineață când am ieșit un dispozitiv de urmărire încă nu am încredere în băieți. Deloc.
Nu ca aș fi interesată în special de viața lui dar am auzit ca și frați mei au făcut nu știu ce teste și aș vrea să încerc și eu poate sunt compatibilă. Când era mama bolnavă aș fi făcut orce dar era prea târziu pentru ea dar dacă pentru alte persoane se poate de ce nu aș face-o.

-Bună ziua, dumneavoastră sunteți doctorul Blanco?
-Bună ziua, intrați da eu sunt. Cu ce vă pot ajuta.
-Păi aș vrea să îl ajut pe fratele lui Luca Mancini!
-Și cine mai exact sunteți?
-Dacă ceea ce discutăm rămâne aici va spun cu mare drag.
-Atunci așa să fie!

-Deci ai inteles in mare parte procedura?
-Da nu e complicat. Dar depinde de analize asa e?
-Da ceea ce a fost cel mai greu pentru dansul fiind și grupa lui de sange foarte rară.
-Adică?
-E unul dintre putini oameni cu așa zisa grupa de aur. Cea mai rară cu un RH nul.
-S-ar putea sa va ajut aici domnule doctor. Fac parte din acei oameni rari.  Mama avea sângele de aur cum se spune.
-Atunci ești o raritate domnișoară și poate și minunea de care avea nevoie Carlos!
-Sper sa fie asa. Aș putea să-l văd?
-De obicei nu facem asta dar dată fiind situația cred ca da. Dar o să porți un halat și multe lucruri pentru siguranța lui.
-Firește. Și nu vreau să afle nimeni de mine dacă se poate în special fratele lui.
-Desigur fără probleme.
-Atunci mă duc să văd băiatul apoi o să pună duc să dau sange pentru analize.
-O să vă anunțăm cat mai repede.
-Mulțumesc, mi-a făcut plăcere să fac afaceri cu dumneavoastră 
-Și mie domnișoară Graysons.
Urăsc doctori care sunt disperați după bani dar în situația asta nu-mi pasă prea mult.

-Cine ești? Un băiețel micuț brunet care seamănă puțin cu Luca se joacă cu câțiva super eroi.
-Doar o domnișoară care a vrut să te vadă.
-Ești aici să mă faci bine. O durere mă apasă în piept și îmi aduc aminte de mama.
-Da, asta vreau să fac.
-Multumesc, dar nu mai e nimeni sa mă poată ajuta știu asta.
-Am venit eu și asta o să fac. Acuma o să plec da dar o să mă întorc bine.
-Bine. Mă întorc și plec pentru ca lacrimile încep să-mi apară, un copil atât de mic și fără speranță. Orce ar fi o să-l ajut cum pot eu cu orce preț.

Sunt în drum spre casă și iar se ține cineva după mine de când am plecat din spital. Îmi scot telefonul să văd dacă e unul dintre băieți dar nu toți par a fi în acelas loc.
-Atunci cine e cel din spatele meu. Hai să ne jucăm puțin.
Accelerez mașina și fac slalom printre mașini în speranța ca o să scap dar se ține bine. Observ ca semaforul următor mai are puțin și se face roșu așa ca forțez în speranța să trec la limita.
Și reușesc ceea ce îmi propun astfel cel din spatele meu rămâne în urmă la semafor.
Nu îmi place să mă simt în pericol dar din câte știu s-ar putea chiar să fie vreun om trimit de Valerius.
Deodată în fața mea oprește o mașină forțandumă să fac acelas lucru. Blochez repede mașina dar asta nu m-ar ajuta deloc dacă sunt atacată. Și fac ochii mari când îl văd pe tipul din hală din noaptea aceea apropiindu-se de mine.
-Coboară geamul Raven! Știe ca sunt eu. Normal deșteapt-o ca știe te-a urmărit.
-Te aud și așa! Spun tare în speranța să mă audă.
-Am ceva important să-ți spun. Dacă ar fi vrut m-ar fi răpit sau mai rău așa ca deschid geamul cat să îl pot auzi.
-Mai mult.
-Te mulțumești cu ce primești.
-Si înțepată pe deasupra, chiar mai făcut curios din seara când te-am văzut împușcând un om de-al meu.
-Sunt flata ce pot spune.
-Chiar nu ești ce mă așteptam.
-Fricoasa?
-Așa ceva?
-Deci ce vrei? Sunt sigură ca nu ești aici sa ne cunoaștem!
-Nu , nu acuma dar avem timp. Valerius ți-a trimis un mesaj.
-Ultima dată aveam telefon, nu era mai simplu?
-Și unde e distracția?
-Da așa-i! Deci?
-O să vă vedeți în curând și vrea să alegi între tine și familie?
-Adică?
-Ori tu ori familia ta! Vii cu mine sau familia ta moare. Inima îmi stă în loc când aude asta și simt cu toată lumea în cade în cap. Deci?
-Dă-mi câteva zile!
-Hmmm, nu știu ce să zic.
-Am nevoie doar de câteva zile, trebuie să fac ceva important.
-Sper ca nu încerci să scapi așa-i? Alt fel nu o să ai la ce să te întorci.
-O să vin cu tine, dar nu te atingi de nimeni din familia mea.
Trei zile ai la dispoziție atât. Și o să ai o ieșire spectaculoasă.
Trei zile să fie.
Trei. Repet după el.
Mi-a făcut plăcere să fac afaceri cu tine. Ne vedem. Ai grijă Raven sunt cu ochii pe tine.

Încerc să-mi revin după întâlnirea cu Jade și nu știu ce să fac. Dacă le spun îi pun în pericol dar asta înseamnă să-mi număr orele până să ajung pe mâna lui Valerius. Ce aș putea face și cum să fac să fie bine. Prefer să fiu eu rănită decât familia mea sau să le spun și asta ar însemna să stârnesc un război din care nu știu dacă ar putea scăpa.Sunt într-o cumpănă grea. 
O să fac așa o să-l las să mă ia dar nu a zis nimeni ca nu-i pot face felul din interior. Cum a zis și papagalul lui nu se așteapta să fiu așa, nu mă cunoaște deci o să-mi caut avantaje în favoarea mea iar primul pas știind ca Jade e pe urmele mele trebuie să-i fac să vadă lucrurile puțin diferite. Dar prima dată vreau să ajut copilul apoi dacă e să fie sfârșitul meu știu ca a meritat.