Gen: * Vârcolaci / Dramă / Dragoste*
Încrederea în ceilalți a dispărut o dată cu trecerea anilor. Ea a dispărut, dar a renăscut asemeni Păsării Phoenix din propria-i cenușă și din mila unor bestii...
Animalele sălbatice au ado...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Frumoasa Adormită
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cu ochii mari, șocul uriaș oprind fiecare pulsație a inimii ce nu trăiește, ci doar împinge sângele prin artere suficient cât să nu mor, mă opresc în același loc. Sub aceleași umbre verzi ale copacilor înalți care împrejmuiesc întreaga pădure din Imreti.
Mirosul sângelui pe care nu l-am recunoscut, acum e mai puternic și recunoscibil nărilor mele decât oricând. Chiar și decât atunci când mi s-a spus că pentru a fi acceptat în lumea lupilor, trebuie să renunț la cea a oamenilor. Noroc însă cu Craft care, cu o dorință acerbă a reușit să transforme furia și frustrarea lupului sălbatic în care mă transformasem din vina celor ce m-au mușcat, într-un ocean de liniște, abundență și solititudine emoțională.
Eram un lup la începuturile sale. Însetat de crime, atacuri, sânge și cu o delăsare absolută în ceea ce privește sentimentele celorlalți, care a reușit destul de rapid să fie observat de-o haită la nici câteva zile de când am început să hoinăresc pădurile californiene. Haita lui Jer. O grămadă de idioți care luptau pentru titulatura lui Craft, încercând în același timp să scape și de „Începătorul Însetat", așa cum mă denumiseră încă din prima secundă.
Ca rememorând cuvintele lui Jeremy, de atunci „Fii puternic în timpurile-n care crezi că ești slab." , să-mi scutur rapid capul pentru a-mi veni în simțuri în timp ce înaintez tot mai mult, ghidându-mă după mirosul puternic pe care îl recunosc ca aparține cuiva străin. Și atunci, chiar imediat după trunchiul bătrând al unui copac, într-o mini-grădiniță verde și plină de flori, zace ascuns, chiar în centru trupul unei fete.
Inspir adânc mirosul ei ciudat și respir ușurat pentru o secundă atunci când realizez că nu e sora mea. Dar când conștientizez că e o altă fată, posibil chiar cea căutată de gaborul ce a venit acasă, suspiciunile privind identitatea urmăritorilor din pădure cresc cu desăvârșire. Și astfel realizez pericolul ce o urmărește din umbră pe sora mea. Sprâncenele mi se unesc într-o linie curbată, deloc atrăgătoare, iar pumnii mi se încordează în jurul trupului. Asta pe când ochii mei cafenii fixează trupul inert și aproape fără vlagă a omului din fața mea.
