Negocieri Periculoase

capitolul 7

Nu voiam să vorbesc cu nimeni.Mă simțeam mai rău ca la început.După masă eu o duc pe Cleo în cameră să o culc și mă duc în camera lui Derek.Telefonul,ursulețul și florile erau pe pat.Dintr-o dată,telefonul suna.Pe ecran era numărul lui Derek.
-Alo!
-Văd că ai văzut telefonul.Ieși puțin pe balcon!
-De ce ai făcut asta?
-Ieși pe balcon!iar el închide apelul.
De curioasă ce eram ies pe balcon.A scris pe iarbă cu benzină ,,Îmi place zâmbetul tău,zâmbește mai des" și a dat foc.Artificiile de pe cer completau bine totul.El nu era nicăieri dar vine prin spatele meu.Îl iau instant în brațe când îl văd.
-Nu trebuia să faci asta.
-Trebuia să te văd zâmbind puțin.Îți stă bine cu zâmbetul pe buze.
Telefonul sunase iar.Acum era fratele meu.
-Poți tăcea puțin?
-Sigur!
-Alo!
-Surioară,ce faci?Ce ai pățit?Nu mi-ai mai răspuns la telefon.
-Mi s-a spart telefonul și doar azi mi-am luat unul nou.
-Am crezut că ai pățit ceva.Nu uita,te iubesc foarte mult.
-Și eu te iubesc Matei!Te pup!
-Și eu te pup.
El închide apelul.Derek se uită la mine cu o gelozie de nedescris.
-Ești gelos cumva?
-Cine e Matei?
-Gelosule!
-Sunt soțul tău.Trebuie să știu.
-E fratele meu din Olanda.
Intru în cameră punându-mă lângă flori și ursuleț.Derek vine prin spatele meu și mă cuprinde într-o îmbrățișare călduroasă.
-Ce e cu tine?
-Ce să fie?
-Derek nu ești ca la început.Te-ai schimbat.
-Ți se pare,pișcot!
-Da mi se pare atunci de unde ai știut că florile astea sunt preferatele mele?
-Nu am știut.Am luat flori la întâmplare.
-Dacă zici tu.
Pun buchetul pe noptieră și îmi pun ursulețul în locul unde îmi era perna punându-mă pe el.
-Nu crezi că ar trebui să te schimbi în pijamale?
-Nu mă poți lăsa puțin cu ursul așa-i?
-Nu pentru că trebuie să mă schimb apoi și eu.
-Bine morocănosule.
Mă duc în garderobă ca să mă schimb dar peste cinci minute aud vocea lui Derek de după ușă.
-Ești gata?Totuși mai sunt oameni care trebuie să se schimbe acolo.
-Sunt gata,spun eu deschizând ușa.Intră,Maiestatea Ta!și mă pun pe pat râzând.
Eu mă pun cu capul pe urs.Mirosea a parfum.Prima dată nu mirosea așa.Peste cinci minute,Derek iese din garderobă.
-Nu poți lăsa ursulețul ăla să răsufle.
Atunci arunc după el cu o pernă și îl lovesc fix în față.
-Să nu te pună dracu' să dai!Derek!
Dar în secunda doi dă cu perna după mine.
-Așa facem?Bine Derek!
Dau înapoi cu perna după el și începe o adevărată răfuială cu perne.Nu știu cum a ajuns să fie peste mine ținându-mi mâinile să nu-l lovesc.Parfumul lui era același ca acela de pe ursuleț.
-Ce zici să ne culcăm?E târziu și cine știe ce ne așteaptă ziua de mâine.
-Nu am chef să mă culc.
-Ești leneș.
Mă pun pe ursulețul meu iar Derek se pune pe perna lui.
-Cum de vrei să dormi cu mine în cameră?
-M-am plictisit singur.Hai noapte bună.
-Noapte bună.
El adoarme rapid.Mă întorc ușor spre Derek.Era frumușel când dormea.Doamne Vanessa,ai înnebunit asta e sigur.Adorm așa.Dimineața visez urât.Derek se trezește când mă aude cum vorbeam.
-Vanessa?Hai trezește-te.Sunt aici!
-Derek!apoi mă trezesc.
Când îl văd îl iau în brațe.
-Gata pișcot sunt aici.
-Nu pleca!
-Nu am plecat!Ce ai visat?
-Nimic!
Mă ridic din pat și mă duc pe balcon să iau aer.Mi-era rău și nu puteam nega asta.Derek vine după mine.
-Vanessa,nu ești bine!
-Nu mă presa.
-Vreau să știu ce ai.
-Nu înțeleg de ce te-ar interesa.
-Vreau să-ți fac un bine și să te ajut dar nici nu meriți.
Derek merge în garderobă și se schimbă apoi coboară nervos.După ce mă schimb nici nu cobor la masă.Nu am vrut să dau ochii cu nimeni.Mă duc pe scările din spate și ies afară.Fără să mă vadă careva,ies pe porțile din spate.Noroc e că aveam ochelarii la mine și o dată puși pe ochi nimeni nu mă recunoștea.Eram plecată de o săptămână.Nu sunt nici la prieteni,nici la familie,nici la Ionuț.Nu sunt la nimeni.După săptămâna asta mă întorc acasă de parcă nu s-a întâmplat nimic.Derek înnebunește când mă vede.Toți prietenii noștri erau la noi acasă.
-Unde naiba ai fost?
-Nu înțeleg de ce te-ar interesa!
Și mă duc în living.Derek vine după mine și mai nervos ca la început.Mă ia de braț și mă strânge tare.
-Unde naiba ai fost?
-Ți-am zis,nu te interesează.
-Îți dai seama ce haos ai provocat?
-Mare haos!
-M-ai făcut să mă îngrijorez.Am crezut că te-a luat Ionuț și că ți-a făcut ceva.
-Mai bine îmi făcea ceva.
Voia să mă lovească dar în loc să facă asta începe să mă sărute.
-Să nu cumva să mă mai săruți.
-Ești soția mea de drept.
-Doar în acte.
-Tu ai pățit ceva,sunt sigur de asta.
-Am pățit,sunt soția ta,asta e problema.
-Nu face circ în fața prietenilor.
-Mai bine nu eram soția ta.
-Vanessa calmează-te.
-Să mă calmez?Nu mi-am văzut familia de când ne-am căsătorit.Eu mor și tu nici nu observi.
Trec pe lângă el ajungând lângă fete.
-Vanessa ești bine?
-Lasă-mă Ella,nu am nevoie de nimeni acum.
-Ce ți-am zis eu ție?
-Calmează-te Clarissa!
-Să se calmeze?Amândouă ți-am zis că dacă pățește și cel mai mic lucru din cauza ta te omorâm.
Înainte să se bage Ella,Clarissa îl ia de gât pe Derek.Încerc să o iau de pe el dar nicicum nu pot.
-Nu trebuia să o rănești.
-Clarissa stai!spunea Derek abia respirând.
-Nu poți avea grijă de nicio femeie din viața ta.
-Clarissa!țip tare.
Clarissa îl lasă pe Derek întorcându-se spre mine.
-Merită să-i faci rău?Merită?
-Ți-a făcut rău.
-Îmi poate face oricât de mult rău.Nimeni nu poate întrece ce mi-a făcut Ionuț.Vino aici!
-Să nu mai pleci vreodată!
Clarissa mă ia în brațe strâns.
-Voi încerca scumpo.
-Totuși unde ai fost o săptămână?întreabă Alex.
-M-am plimbat,am fost la cimitir...
Derek dispăruse de data asta dar mașina era afară.Singura variantă era să fie în cameră.
-Ne auzim mai târziu.V-am pus și pe voi pe drumuri.
-Nu e nimic Vanessa.Ești prietena noastră,spune Max.
-Mereu va fi,spune Anne.
Toți pleacă spre casele lor iar eu mă duceam în cameră.În fața ușii,îmi iau inima în dinți și intru.El era pe balcon.Îmi țin privirea drept înainte,gata de orice consecințe.Ce consecințe,când mă vede vine direct spre mine.Eu mă duc spre el rămânând doar câțiva centimetri între noi.Ne privim ochi în ochi de parcă o bătălie se zbătea înăuntru nostru.Buzele care erau cât pe aci să se apropie sunt la câteva secunde de un sărut de proporții.Se uită în ochii mei apoi la buzele mele.Își încordează degetele dar când văd că face asta îl sărut iar mâinile lui sunt împreunate cu ale mele.Un sărut cu sentimente pentru că oricât m-aș minți nu puteam nega că-l iubesc și pe el.Tot ce trebuia să fac era să nu-i spun asta.Mă îndepărtez ușor de el și mă duc pe balcon.
-Nu crezi că ar trebui să stăm distanțați unul de altul?
-Ești soția mea,pot sta cât de aproape vreau de tine.De ce te schimbi așa?
-Am învățat de la tine.
-Nu trebuia să înveți.Vreau să fi tu nu să fi copia mea.Îmtrebarea este de ce te-ai schimbat așa?
-Pentru că tu mă folosești.Dacă nu o făceai...
Mă trage spre el și cu mâinile mă ține de talie.Nu mă puteam abține și-l sărut.Al naibii sărut.Nu trebuia să-mi placă.
-Nu te-am folosit niciodată.Tu ești singura femeie din viața mea.
-Nu pot crede.
-Atunci de ce mă săruți?
-Fac ce vreau.
-La fel și eu.Dacă vreau te pot săruta acum și să nu mă mai opresc.
-Nu ești în stare.
Buzele lui se ating cu ale mele și nu se potoleau deloc.Un apel interveni.Telefonul său suna iar pe ecran apăruse ce nu voia el.
-Ce vrei tată?
-De când nu te-am mai auzit,fiule.
-De când a murit mama în ziua când s-a născut Cleo.Zi ce vrei sunt cam ocupat acum.
-Te aștept mâine de dimineață la mine.Vreau să vi cu frații tăi la noi să stăm ca o familie.Drumul e lung și aș vrea să stați câteva zile aici.
-Ști că nu accept,nu?
-Sper să vi,fratele și sora voastră vă așteaptă.
-Să aștepte!
Derek închise apelul.
-A fost tatăl tău?
-Nu-i mai pronunța numele,Vanessa!
Derek intră în cameră și se pune pe marginea patului.
-Trebuie să știu și eu.Tu ști despre mine iar eu nu știu nimic despre tine.
-Bine Vanessa,stai jos.Când a aflat mama că e însărcinată pe tata nu-l interesa.A lăsat-o însărcinată și din ziua aia când a făcut-o a plecat la amanta lui cu care are doi gemeni de vârsta lui Darrin.De atunci am început să-mi strâng mafia.Nu vreau să te pun în pericol.
-Așa-i că te simți mai ușurat acum?
-Ești ușurarea mea!
Începe să mă sărute iar mâna îi coboară unde îmi era rana de la prima operație pe care o sufăr de zece ani și aceea rană de la operație de la ziua mea de naștere când am împlinit 17 ani.Tresar și mă duc de lângă el.
-Vanessa ești bine?
-Nu-ți mai pune mâinile pe mine.Nu mă atinge.
-Bine,bine,nu te ating.Fac ce vrei tu.
-Du-te câteva zile la tatăl tău.
Derek încremeni când aude dar dă din cap aprobator.Tremuram toată iar Derek mă pune în pat și se pune în spatele meu îmbrățișându-mă.Nu știu când am adormit dar m-am trezit destul de devreme.
-Ce se întâmplă?întreb eu pe jumătate adormită coborând dreptele.
-Fratele meu vrea să plece la tata.
-L-a sunat aseară,el a zis că nu merge dar l-am convins.
-M-am lăsat convins ca să-ți arăt fața adevărată a tatei.Să vezi ce rău e.Atâta tot.Acum hai mănâncă puțin.Bagajul îți e făcut.
-Bine Derek,calmează-te doar.Sigur nu e așa de rău tatăl tău.
-Darrin spune-i tu.
-Vanessa,pare tata prima dată om bun dar nu e.E cel mai rău om.
-Fie cum spuneți voi.Mă duc să mă schimb.
-Nu mănânci!
-Îmi voi lua ceva înainte să pornim!îi răspund lui Derek urcând dreptele.