Totul sau nimic

Iubirea mea o meriti

Luca

Fără să mă gândesc de două ori sar în bătaia pistolului, nu am de gând să o pierd, mai bine mor eu decât să o știu pe ea. Merită să trăiască mai mult mi-a salvat fratele și mie viața de atâtea ori.
-Lucaaa. Vocea ei umple locul dar îmi sfâșie sufletul.
Știu ca m-a nimerit dar nu m-am uitat încă unde.
-Chemați salvarea acuma! Altcineva tipa.

Deja sunt întins pe jos și Raven a apărut deasupra mea.
-O să fie bine. Nu trebuia să faci asta.
-Iartă-mă, pentru tot.
-Încă nu, prima dată îți revii apoi te iert pentru tot îți jur.
-Atunci așa facem. Durerea începe să-mi pulseze în abdomen.
-O să fii bine. Spune mai mult pentru ea decât pentru mine.
-Ești bine, iubito ești bine. Eu sunt dar tu nu. Unde salvarea, pierde prea mult sange.

Raven

Dumnezeule sângele îi curge din abundență, oricât de rău mi se face trebuie să îi opresc sângerarea cumva. Aplic presiune pe rană dar degeaba, el se albește la față.
-Luca rămâi cu mine te rog. Luca?
-Ești  teafără, ești bine.
Repeta într-una cuvintele astea. Într-un final se aud sirenel, sper să nu fie prea târziu.

L-au luat repede de jos și l-au băgat în ambulanță și au plecat în grabă cu el.
-Jade vii cu mine! Se uita șocat la mine
-Nu! Spune răspicat Royce
-Nu îl las cu voi aici în nici un caz.
-Nu am încredere în el.
-Eu am, așa ca vine cu mine fără discuții. Vino mergem cu mașina ta nu am de gând să mă cert cu ei Luca e în drum spre spital.
Jade mă aprobă și mă urmează în tăcere. Urcăm în mașină cu care am venit dar și restul mă urmează.
-De ce ai încredere în mine. Rupe tăcerea.
-Pentru ca dacă ai fi vrut i-ai fi spus ca am fost in birou și am găsit actele de sub birou. Și  l-ai  convins să mă lase în pace cat am fost acolo.
-De unde ai știut?
-Ce?
-Ca sunt.... nu mai continue.
-Semeni foarte mult cu ea și cu Royce.
-Serios?
-Cred ca semeni mai mult decât as vrea.
-Cum a fost?
-Stiu ca ai multe întrebări dar o să-ți răspund la toate imediat cum o să știu ca Luca e bine. Dar a fost o persoana calda și.... trebuie să-mi aleg cuvintele e un copil părăsit....nu am știut de tine. Dar din prima clipă în care te-am văzut mi s-a părut ceva familiar la tine. Și îți înțeleg ura față de noi.
-Nu știam ce făcuse Valerius!
-Chiar și așa tot te înțeleg. E greu să te știi abandonat.
-De ce faci asta?
-De nu aș face-o ești la fel ca mine copilul mamei și poate nu mă crezi dar acuma înțeleg unele stări ale mamei.
-Ce vrei să spui?
-O să îți arăt, mai târziu dacă o să dorești. Cred ca mama ți-a scris.
Când eram mică o vedeam din când în când scriind câte ceva într-un caiet dar niciodată nu l-am văzut cred ca tată la pus undeva.
-Vreau!

Ajunsă la spital alerg pe coridoare în speranța să găsesc mai repede unde e Luca.
-E în operație Raven! Îl aud pe Jade iar picioarele încep să mi se înmoaie.
O să fie bine. E puternic a îndurat și mai mult de la viață.
Nu știu ce să mai cred viața mea a luat-o razna, Luca e în spital, mai avem un frate iar familia asta e nebună de legat.
Chiar dacă nu plâng în fața nimănui acuma nu mai pot sau adunat prea multe, mult prea multe.
Sunt brațele lui Jade pe umeri mei.
-Ia mâinile de pe ea! Asta mai lipsea
-Nu îi fac nimic. Se apără Jade
-Nu îmi pasă!
-Terminați-o, gata ce e cu voi, Royce termino e fratele nostru și punct, revinoti , Luca e în operație, eu am fost moartă, răpită și așa mai departe. Taci măcar taci doar atâta te rog.
-Iartă-mă doar ca nu pot să îmi imaginez.....
-Și crezi ca el poate? Știi cum e să te simți abandonat știi cum e să te simți singur să suferi în tăcere? Nu, dar eu știu așa ca dacă îi mai ziceți ceva ați încurcat-o cu mine.
-Raven, calmează-te o să rezolvăm toate astea și o să discutăm și despre Jade. Îmi spune tata.
-Vreau să-i dau lui Jade, jurnalul mamei. Aprobă din cap.

-Luca Mancini, cineva? Aud un doctor.
-Da aici! Sar ca arsă de pe scaun.
-Operația a decurs bine doar ca o sa aibă nevoie de recuperare, piciorul drept a fost afectat destul de mult.
-Adică?
-Glonțul i-a atins un tendon, am încercat să îl reconstruim dar în continuare depinde de el.
-Nu va putea merge?
-Ba da , dar mai greu la început.
Dumnezeule cum o să Îi spun asta, ce o să facă? Cum o să reacționeze. Deja l-am mutat în salonul lui o să-l puteți vedea imediat.

Pășesc cu greu în salon, cu inima grea mă așez langa patul sau. Cum o sa ii spun oare, sper doar ca va reacționa bine la vestea care i-o dau. În mare parte e din vina mea,ma protejat pe mine.

Au trecut câteva ore și nu s-a trezit încă. Mă uit pe geam dar nu mă gândesc la nimic doar privesc în gol.
-Raven,  iubito? Mă întorc repede la auzul voci lui.
-Te-ai trezit! Sunt bucuroasă dar imediat îmi aduc aminte de picior.
-Ce e? Ce să întâmplat? Lacrimile încep să curgă nu știu cum să-i spun. Raven de ce plângi , sunt bine uite!
-Nu ești! Zic cu greu
-Ba sunt bine uită-te la mine, și de ce stai acolo.
-Nu pot, din vina mea ești așa!
-Raven vino lângă mine! Te rog!
Mă îndrept cu pași mici și mă așez pe pat.
-Luca....
-Ce e spune-mi!
-Din cauza mea..... din vina mea piciorul tău e rănit.
-O să se vindece.
-Nu înțelegi piciorul tău e grav rănit.
-Cat?
-O să ai nevoie de recuperare!
-Deci o să-mi revin? Pare calm
-Așa mi sa spus.
-Deci sunt bine.
-E vina mea.
-Nu ai nici o vina, tu ne-ai salvat daca nu erai tu acuma toti eram morți, gândește-te la asta. Asta așa e are dreptate aici.
-Cred ca da.
-Ai zis ca ma ierți dacă îmi revin! Spune zâmbind.
-Da!
-Atunci merit orice pedeapsa chiar și un picior problemă. Și în seara aia în club tipa aia nu înseamnă nimic pentru mine, la început încercam să mă folosesc de ea pentru a-mi salva fratele dar apoi am renunțat pentru ca nu rezolvasem nimic. Dar tu, tu ai făcut asta. De ce?
A aflat, aș fi vrut să nu dar asta e.
-Am vrut să îl ajut și am vrut să te văd fericit. Te-am auzit vorbim în casă cu băieți și erai foarte supărat și la început am sperat ca poate o să fiu compatibilă iar pe urmă am donat. El e bine?
-E foarte bine Raven acuma și totul datorită ție. Știi ce ai făcut mi-ai salvat fratele de la moarte și pe mine în același timp.
-Eu doar am vrut să te știu fericit, chiar dacă nu îmi spui totul am încercat să aflu și singură.
-Am văzut. Nu știu cum să îți mulțumesc pentru ce ai făcut!
-Nici nu trebuie, vreau să fii tu bine. 
-Dacă mă ierți și rămâi lângă mine o să fiu. Raven mi-am dat seama de un lucru.
-Ce e?
-Nu doar ca te vreau langa min, dar m-am îndrăgostit de tine Raven.
-Marele Luca Mancini îndrăgostit?
-Da da chiar el, și de cea mai frumoasă ființă. Vino lângă mine vreau să te țin în brațe. Am tras spaima vieți mele în seara aia, am crezut ca erai în club, nu mai știam nimic eram distrus știind ca nu mai ești iar asta nu suport Raven. Nu pot suporta asta.
Mă întind pe pat lângă el ușor și îmi pun capul pe pieptul lui.
-Luca?
-Da!
-Te iubesc. Îi simt inima cum bate cu putere în piept și respirația lui e accelerată.
-Raven nu merit.
-Poate ca iubirea mea o meriți.
-Și eu te iubesc puștoaica mea.
Îmi ridic capul și îl privesc în ochii e cat se poate de since și serios. Am văzut cum era afectat de lipsa mea și îl cred ca tine la mine. Mă aplec spre el și îl sărut ușor. Zilele astea a fost un calvar pentru amândoi.
-Te-ai trezit! Ușa se izbește de părere și Zade intră în salon.
-Au noroc ca îs frați tăi. Spune Luca zâmbind.
-Nu și dacă nu-i recunosc!