Slăbiciunea

Patul miroase a el

Isha

Durerea asta e fără margini, omul pe care îl iubesc se căsătorește cu altcineva. Oare cum ar fi să-mi simtă durerea pe care mi-a provocat-o ar putea rezista?
Mi-a rupt inima când am văzut cum își pun verighetele, mă întreb de ce a făcut asta, ce l-a împins, și de ce ar face asta fără să îmi spună? Oare chiar nu am însemnat nimic pentru el? Viața mea nu va mai fi aceeași iar locul ăsta, orașul , casa mea e plină de el.
-De ce mai dus acolo?
-Am vrut să vezi cu ochii tăi chiar dacă știam ca o să îți fie greu, dar cred ca asta e singura răzbunare pentru el, pierderea ta.
-Aș vrea să cred asta dar nu știu dacă am însemnat ceva pentru el.
-Nu știu, dar îmi cer iertare ca m-am folosit de tine.
-Te-ai răzbunat?
-Da!
-Trebuie să pleci de acuma nu? O să vină după tine!
-Știu, în seara asta o să plec.
-Unde?
-Italia, nu o să mă poată găsi acolo!
Nu doar pe el o să îl caute sunt sigură ca și pe mine.
-Vreau să merg cu tine. Șocat pune frâna și se oprește.
-Te auzi ce spui?
-Da!
-Îți părăsești familia, și viața de aici!
-O să mă înțeleagă. Și nu am mare lucru aici!
-Ai timp până diseară să te gândești, nu lua o decizie din cauza nervilor.
-Credeam ca vei accepta, i-ai face mai mult rău dacă ar știi ca am mers cu tine.
-Nu vreau sa fac asta, oi fi eu fără scrupule dar nici chiar așa. Și dacă ar fi să mergi cu mine nu ar afla lucrul asta niciodată.
-Atunci m-am hotărât, merg cu tine.
Nu mai spune nimic doar mă aprobă, nu am încredere în el dar e singurul care mi-a arată adevărul chiar dacă e din răzbunare și e singurul care mă poate scoate de aici.

Ajunsă acasă trebuie să le dau vestea tatei și lui Kane.
-Isha, ce e cu tine? Ce ai pățit? Vine spre mine Kane.
-Sunt bine!
-Unde e tata?
-Sunt aici e ce? De ce ai plâns?
-Vreau să vorbesc cu voi!
-Mă speri, Morcovel!
-Trebuie să plec o perioadă din oraș!
-Poftim? De ce?
-Vreau sa plec, stiu ca va e greu dar nu am de ales trebuie sa plec! Lacrimile încep din nou să apară pentru ca nu e de ajuns ca mi-a rupt sufletul acuma ma rupe și de familia mea.
-Isha spune-mi ce s-a întâmplat?
-Max are pe alt cineva! Spun printre suspine.
-Nu cred.
-Azi sa logodit! Amândoi încremenesc  lângă mine
-Când vrei să pleci?
-În seara asta!
-Unde?
-O să aflați după aia dar voi fi bine știți prea bine, nu pot să vă spun știu ca va veni aici și va face probleme dacă nu știți veți fi bine.
-Nu-ți va griji pentru noi, am de gând să îmi răzbun fiica.
-Nu vreau moarte.
-Nu, prin afaceri.
-Faceți cum vreți eu o să plec, am nevoie de asta dar nu vreau ca Max să moară .
-Chiar dacă îmi e greu să te las nu pot să te țin aici, dar promite-mi ca vei fi bine puiule!
-Promit tată!
Chiar dacă știu ca nu le place lucrul ăsta nu au ce face decât să mă susțină.

Intru în camera mea dar e mai greu pentru ca patul miroase a noi camera e plină de amintiri.
Bagajele sunt gata iar eu stau în fața casei neștiind dacă fac bine.
-Deci, chiar pleci? Întreabă Kane care la cat de bărbat e mai are puțin și plânge.
-O să fie bine, voi fi bine la fel și tu. O să ținem legătura da!
-Ai grijă de tine bine!
-Iash te iubim mult nu uita asta.
-Și eu vă iubesc mult.
Îmi pun bagajul în portbagajul taxiului pentru ca nu am vrut să știe nimeni ca plec cu Orlando.
Dau să mă urc dar aud o mașină cum intră pe aleea noastră, e mașina lui Liam.
-Isha stai!
-Ce vrei?.
-Pleci?
-Nu! Ce vrei?
-Vreau să îți explic. Max a fost forțat să facă asta de tatăl lui. Nu vrea să facă asta.
-A făcut-o și chiar pe la spatele meu!
-Suferă Isha.
-Ce noutate și eu sufăr și poate mai mult decât suferă el.
-Te iubește!
-Și eu, și nu dați vina pe mine pentru suferința lui și-a făcut-o singur. Forțat? Nimeni nu l-ar fi putut forța să mă facă așa ceva. Pleacă Liam , pleacă.
-Isha , nu fă asta e distrus.
-Și eu sunt și eu. Îl iubesc iar azi l-am văzut logodindu-se cu altcineva.
Nu vreau să mai aud nimic, mă urc în mașină repede.
-La aeroport imediat.
-Am înțeles.
Se mai aud câteva cuvinte de afară dar nu mai înțeleg pentru ca motorul și suspinele mele sunt prea puternice. Îmi iau telefonul și îl sun pe Orlando.
-Da, Isha.
-Sunt pe drum.
-Bine.

Ajunsă la aeroport inima mi-e cat un purice, îl caut pe Orlando.
-Domnișoară Isha? Un dorm în costum îmi apare în fața.
-Da!
-Veniți după mine Domnul Orlando va așteaptă!
Îl urmez în tăcere pe domnul care mi-a luat și bagajul ieșim pe pistă și îmi face semn să urc într-o mașină.
Parchează lângă un avion care pare privat.
-Haideți, trebuie să decolăm!
Se pare ca asta e avionul meu.
Urc scara dar mă opresc în ușă uitându-mă înapoi de parcă aș vrea ca totul să fie doar un vis urat.
-Haide Isha. Nu mai avem timp de pierdut.
Orlando apare lângă mine.
-Bine.
Pășesc cu teamă, poate așa a fost să fie pentru mine. Dacă Max an ales așa atunci îi respect decizia ce doare e ca fericirea mea era el.
Mă așez pe un scaun lângă geam, Orlando nu îmi spune nimic doar îmi oferă un pahar cu apă.
Avionul deja decolează, mă uit pe geam și văd orașul plin de lumini și undeva acolo Max omul care îmi jurase să fie al meu sper ca suferă la fel de mult ca și mine.
L-am iubit și încă îl iubesc dar am plătit un preț prea mare am plătit cu propria inimă.