Slăbiciunea

Nu vreau stele

Max

Încă încerc să realizez ca ea e aici lângă mine chiar și ca am un copil cu ea. Am un copil, o fetiță.
-Mi s-a făcut rău într-o zi și am leșinat, Orlando ma dus la spital și acolo am aflat, eram pe punctul de a renunța la ea sincer. Aveam 18 ani și un copil. Dar când iam auzit inima bătând la ecograf nu am mai putut face asta și nu regret alegerea făcută.
Orlando a fost lângă ea când trebuia să fiu eu.
-Nu a fost ușor deloc începusem facultatea și aveam o sarcină cu probleme.
-Probleme? O întreb mai mult speriat
-A fost o sarcină toxică!
-Ce înseamnă asta?
-Dureri, rău, tratamente, posibil pierderea copilului și chiar si a mea dar nu am renunțat și am dus-o până la capăt cu foarte mult greu și chiar și așa ea s-a născut mult mai devreme decât a trebuit la 31 de săptămâni. A stat în spital până a luat greutatea potrivită și au fost siguri ca e sănătoasă și bine.
Inima mă doare când aud ceea ce îmi spune dar stau și ascult, e o durere mare să ascult ea a trecut prin asta singură.
-Chiar dacă Cami și Orlando mă susțineau tot singură mă simțeam și a fost destul de greu.
-Îmi pare rău, din vina mea s-a întâmplat totul!
-Poate așa a fost să fie nu știu, dar ce mă doare acuma e Rosa. Întreabă de tatăl ei.
-Ai plâns! Îmi adus aminte vorbele fetiței, a plâns la poza mea.
-Da!
-Tot din cauza mea. Ce i-ai spus despre tatăl ei?
-Ca a plecat să îi aducă o stea de pe cer, cea mai strălucitoare stea doar pentru ea și de asta întârzie.
Închid ochii și îi strâng, câtă durere am putut provoca chiar și micuței.
-O să-i spui? Ca eu sunt tatăl ei?
-E alegerea ta. Ce vreau e ca Rosa să nu sufere. Nu știai de ea, chiar dacă am apărut așa deodată nu pot să te fac tată fără voia ta.
-Te-am așteptat și e fata mea. Sunteți fetele mele. Nu știu cum să fiu tată, ce trebuie să fac dar, de prima dată când am văzut-o azi mi-a făcut inima să bată din nou.
-Max, e o responsabilitate mare.
-Isha nu am renunțat în ani ăștia la tine și nici acuma ca ești aici. Încă am impresia ca visez ca nu e adevărat ca ești aici.
-Sunt aici!
-Și de asta nu renunț. Am renunțat odată și am ales greșit nu o mai fac încă odată.
-Și dacă nu e ceea ce îți dorești?
-Pe tine te vreau Isha, ani ăștia dorul de tine ma măcinat, am căzut de atâtea ori încât nu mai știam ce e cu mine, și micuța Rosa e atât de frumoasă.
-Seamănă cu tine!
-Prea mult aș spune, Doamne e imposibil să am un copil și îl am și seamănă cu mine perfect. Nu renunț la voi. Nu știu cum să facă asta dar vreau să fiu în viața ei!
-Atunci trebuie să vedem cum să îi spunem. Cum ca reacționa.
Nici nu visam la lucrurile astea și nu m-am gândit niciodată la un copil, vedeam copii pe stradă cu părinți lor și mereu mă gândeam ca o să fiu la fel ca tatăl meu o brută care nu poate iubi.
-Deci Orlando și Cami sunt nași ei!
-M-au ajutat și susținut până acuma, iar pe micuța o iubesc de parcă ar fi a lor. Atunci Orlando avea pică pe tine pentru ca tatăl lui Cami îi spusese ca o să se căsătorească cu tine.
-Acuma înțeleg unele aluzii de ale lui!
-Sunt oameni buni Max, amândoi.
-Micuta ține la ei!
-Așa e. La început îl striga tata pe Orlando și mă durea mereu acest lucru la fel ca acuma cand ți-a zis unchiul, mereu am avut să îți spun dar nu aș fi vrut să îți dau viața peste cap.
-Trebuia să o faci, să revii în viața mea.
-A fost greu Max.
-Pentru amândoi dar tu ai dus cel mai mult greul, aveai și un copil. Crezi ca ma va accepta?
-Deja de iubește Max, ești eroul ei, toate stele le urmărește seară de seară în căutarea ta, te caută în orice bărbat în speranța ca te va găsi.
-Vreau sa fac parte din viața ei.
-Când ești pregătit atunci o să facem asta. Nu mai pot amâna nu acuma.
-Dar nu azi!
-Când vrei tu, azi au fost multe de aflat și asimilat. Mergem?
Întrebarea ei mă face să îmi dau seama ca trebuie să plec de lângă ea, dar nu pot face asta nu pot pleca de lângă ea.
-Nu mai plec, o să fiu aici, știu la ce te gândești și nu plec.
-Nu pot sa suport sa te pierd încă odată.
-Sunt aici! Îmi spune hotărâtă.
Și din nou fără să-mi cer voie o iau în brațe. Căldura corpului ei îl face pe al meu să se înmoaie și să nu mai fiu stăpân pe el.
-Iartă-mă!
-Te-am iertat de multă vreme! O strâng mai tare și inhalez cat mai mult din mireasmă ei pe care am căutat-o neîncetat.
-Mami! Aud glasul micuței, se pare ca ii place să apară la momentele potrivite. Isha se desparte de mine și îi focusează atenția asupra ei.
-Da iubito?
-Mami, vleau să îl intleb ceva!
-Pe cine?
-Pe tata! Tresar și eu și Isha cand o auzim.
-Rosa, e cam dificil..
-Nu e, tata e chial aici. Și arată cu mâna spre mine iar eu îmi înghit  modul format în gât și mă simt ca la judecată!
-Rosa! Și Isha e șocată.
-Știu ca e tata, ale ochii mei, uite aceeași culoare,am văzut. Îi spune apoi se întoarce spre mine. Vlei să pleci ial, așa e? Nu ai găsit steaua cea lucioasă, nu o mai vleau, vleau să rămâi tati!
Inima cred ca s-a oprit când Rosa mi-a zis tati, și sunt fără de reacție în fața ei, picioarele îmi spun să fug dar sufletul să stau.
-Iubito, ..... Isha vrea să spună ceva dar nu o las.
-Nu mai plec, am găsit steaua pe care o căutam, stele pe care le căutăm le-am găsit. Rosa se desparte de mama sa și se aruncă la picioarele mele, cu mișcări ușoare  mă  las la nivelul ei și nu știu ce să fac dar ea mă  ia imediat în brațe. Un sentiment straniu și nemaiîntâlnit se instalează în mine, o strâng și eu la brațe și e atât de bine.
-Mami, tati a venit, a venit. Spune fericită
-Am venit micuțo! Spun și o mângâi pe cap apoi mă uit la Isha care a început să plângă, ochii ei au vărsat foarte multe lacrimi.

Intrăm în casă încă cu micuța în brațele mele, toți fac ochii mari când ne văd.
-Bunicule, unchiule, Cami, Ollando e tati , el e tati meu, a venit acasă. Micuța are o gură extrem de mare, Camila se luminează la față la fel și restul luni.
-Mă bucur scumpo. Îi spune ea
-De acuma nu o să mai lâdă nimeni de mine ca nu am tată. Uite e aici.
Și pentru a nu știu câtă oară pe ziua de azi inima mă doare.
-Nu o sa mai rade nimeni de tine, tati o să-i ...... ma opresc înainte sa zic o prostie
-Omoale? Mă întreabă ea iar mie îmi vine să dispar cu totul.
-Rosa de unde ai învățat cuvântul ăsta?
-De la tati!
-Max?
-O poveste amuzantă!
-Abia aștept să o aud!
Nu știu ce se întâmplă dar îmi place mult ceea ce e aici, micuța Rosa , Isha mea.
-Vreau să vorbesc cu Orlando, dacă se poate? Mă uit spre el
-Da! Răspunde
-Aaaa, sunteți singuri? Întreabă Isha
-Doar vreau să vorbesc atâta tot. O asigur
-Bine. Rosa hai la mami.
-Tati vii înapoi?
-Imediat scumpo! Nu înțeleg cum îmi vin cuvintele astea dar le simt și îmi alunecă pur și simplu

Am venit cu Orlando în bucătărie.
-Vreau să îți mulțumesc ca ai avut grijă de ele, chiar dacă tu ai ascuns-o.
-A fost alegerea ei, nu am forțat-o, pot să zic ca s-a ținut de mine și asta a fost dar după ce am aflat de Rosa a fost diferit, a trebuit să îi fiu alături, iar Cami m-a ajutat. Iar Rosa în viața mea a fost ca aerul sincer e un copil minunat și atât de vesel dar lipsa ta a fost pentru ea destul de grea.
-Cum a fost Isha?
-Ooo ea, un dezastru nu zâmbea la nimeni doar cu Rosa, a avut și depresie într-un timp, un copil mic, singura, fără tine, ea un copil, chiar dacă îi ofeream tot ajutorul tot nu era de-ajuns. Lipsa ta s-a simțit pentru amândouă extrem de mult.
Ești sigur ca le vrei înapoi? Nu vreau să le văd suferind. Isha îmi e ca o soră iar Rosa pot spune ca o consider copilul meu.
-Am pierdut din vina mea lucrurile astea, chiar dacă nu sunt pregătit pentru Rosa, vreau să le am în viața mea. Și dacă mi-e greu să mă gândesc ca tu ai fost acolo cu ele sunt bucuros ca au avut un sprijin.
-Te-ai schimbat mult!
-Pierderea ei m-a făcut diferit.
-Și ea la fel, dacă Rosa întreba de 100 de ori de tine de zi, de 100 de ori Isha plângea.
-Nu pot îndrepta trecutul dar pot repara ce urmează de acuma.
-Așa și trebuie cu ele două în viața ta nu o să mai ai nevoie de nimic. Și ar trebui să fiu supărat mi-o iei pe Rosa.
-Fii sigur. Acuma 6 ani mă amenințai cu arma și acuma îți mulțumesc.
-Încă am cicatricea, a durut rău!
-Nu ți-am făcut eu aia!
-Dar cine?
-Dacă nu ai aflat până acuma, clar nu îți spun eu.
-Isha! Spune el
-Da!
-Nu pot sa cred, tot timpul am avut-o langa mine pe tipul cu shuriken!
-Adică?
-Am căutat-o toți ani ăștia și ea era chiar aici. E faimoasă pentru manipulare stelelor. Acuma înțeleg de ce de atâția ani nu am auzit nimic.

După ce am vorbit cu Orlando am venit înapoi în living și micuța mă aștepta, credea ca plec. Am rămas tot restul zilei cu ele, nu am putut pleca dar nici Rosa nu m-a lăsat.
Nu am fost atât de fericit decât când am cunoscut-o pe Isha. Micuța nu m-a scăpat din ochii mici o secundă și mi-a pus sute de întrebări de nu mai știu care mi-e numele întreg.
-Isha?
-Da!
-Care e numele Rosei?
-Rosa Maria Harold! spune și imediat se întristează
-Aș vrea să fiu trecut în dreptul tatălui!
-Chiar vrei asta?
-Da!
-Max e, e minunat ce vrei sa faci! Nu stiu daca e ceea ce vrei sau din obligație.
-E ceea ce vrei Isha asta vreau, pe voi.