Furtuna adolescentilor

Limba-n... unde ?!

De dimineata situatia mi-a parut diferita. Aveam impresia ca exagerasem cu o seara inainte. Lasand toate astea, m-am trezit putin mai devreme si am coborat la bucatarie. M-am apucat de clatite. Mirosul de clatite cu nutella ajunse-se si in sufragerie, unde, cam acum 10 minute ma asezasem pe canapea, la desene animate.

-Miroase a clatite ! a strigat Gale, adormit, de sus. A coborat clatinandu-se si s-a intins pe canapea cu capul la mine in brate.

-De ce te uiti la desene de copii de 5 ani ? m-a intrebat amuzat.

-De ce nu? i-am raspuns serioasa, de data asta.

-Cum zici tu... Imi aduci si mie clatite? Mi-e foame si miroase bine.

-Sigur. La niciodata fara un sfert.

A oftat si s-a asezat mai bine pe canapea. Stiam ca se uita la mine si incearca sa-mi caute privirea, dar il ignoram cu desavarsire. Ma concentram la televizor pana ce i-am aruncat bomba.

-Hei, ce zici, mergem sa facem voluntariat ?

A picat de pe canapea si a urlat cu fata in covorul pufos.

-Ce ti-a venit? Voluntariat? Adica ce? Sa cumparam haine pentru pietrele de pe drumurile de tara sau ce?! m-a intrebat sarcastic in timp ce se ridica.

-Haideeee! Voluntariat, Crucea Rosie, alea, alea... Te roog! m-am plans afisand fata de catelus.

-Din partea mea poti sa te duci. EU NU VIN !

Mi-am incrucisat brtatele la piept si nu l-am mai bagat in seama, mai mult in gluma. El m-a luat in brate si si-a bagat fata in parul meu. Eu nu m-am miscat. Am ramas asa parca savurand mirosul lui. Era asa placut !

Doua ore mai tarziu ma inscriam la voluntariat. In dimineata asta m-am trezit cu o idee tampita si am de gand sa vad pana unde merge. Toata ziua am stat la diverse ore de pregatire. Am picat intr-o perioada buna. Maine urma sa fie o reprezentatie de prim-ajutor pentru public. Am cunoscut o gramada de persoane. Toata lumea e asa... prietenoasa ! In special, tipul asta, Sebastian. M-a ajutat la tot si mi-a aratat cum se da primul-ajutor. Da stiu. Nu-s proasta! Stiu unde bate...

***

A doua zi eram in parcul central explicand tot felul de idiotenii.

-Anda! m-a strigat Sebi de la cativa metri distanta. Hei, vrei sa ma ajuti cu apa asta. Trebuie sa o ducem la cortul celalalt.

-Ok ! i-am raspuns eu. Am luat impreuna cutiile cu sticle si le-am mutat la celalalt cort.

-A doua zi si deja ai trecut la chestii serioase. Cum de te-ai trezit peste noapte ca vrei sa faci voluntariat? m-a intrebat in timp ce ne intorceam la grupul nostru.

-Pai, in afara faptului ca ma gandeam la asta de aproape 2 luni, sa zicem ca vreau sa ma razbun pe cineva.

-Si ce legatura are asta cu voluntarii? m-a intrebat cu o spranceana ridicata.

-Eee, ceva cu respiratia gura la gura, si alte chestiuni de genu'.

Am inceput sa radem amandoi de gandirea mea idioata. Sau, cel putin eu, din cauza asta radeam.

-Pai, aici te pot ajuta...

Si cu asta s-a aplecat si m-a sarutat. Ai dracului baieti cu hormonii la creier. De ce dracie au impresia ca dupa 2 zile au toate fetele la picioare?!

L-am impins, iar lui i-a pierit zambetul.

-Uite, am prieten ! i-am zis si am plecat cat de repede am putut. Nu la asta ma gandisem cand am zis ca vreau sa ma razbun. Si pana la urma, Gale nu a facut nimic rau. Poate sunt eu prea sensibila. Sau poate ca nu mai rezist sa tin totul in mine, iar acum rabufnesc din orice. Ma afecteaza! Ma afecteaza ca am trait 17 ani in minciuna ! De ce iau mereu decizii din impuls?

***

Dupa o alta zi lunga am plecat spre casa. Ma simt mult mai bine. Pe drum l-am vazut pe Gale si Mo la o terasa. Am surprins momentul exact cand Gale a dat cu pumnul in masa. Si pentru ca nu am nimic mai bun de facut m-am ascuns dupa un om imbracat in urs. Era o mascota care facea reclama la nu stiu ce. L-am impins mai aproape pe tip ca sa ascult discutia.

E cam incomod sa incerci sa auzi ceva cand stai in spatele unui urs mergator. Asta e cel mai ridicol lucru pe care l-am facut vreodata. Am ajuns sa ma ascund in spatele unei mascote care face reclama la ursuleti de ciocolata. Pe bune acum! Astia doi nu puteau sa gaseasca un loc mai retras? Terasa unei cafenele nu iti da prea multe locuri unde sa te ascunzi. Of, taci Anda!
-Hai frate, tu chiar crezi ca nu o sa se intoarca tot la tine? il intreaba Mo.
-Tu ce ai crede daca ti-ai vedea iubita cu limba in gura altuia, hm? Pe langa faptul ca ieri dimineata era cu mine...
Ce dracie tocmai a zis Gale?! Ce naiba a vazut ?!
Nervoasa pe tampitul in costum, m-am dus direct la ei.
-Anda? a intrebat Mo de parca nu ma vedea chiar acum. Ce faci aici? Si mai exact ce ai auzit...
-Mai nimic. Mergeam acasa. A, da! Si Gale, se numeste respiratie gura la gura cu tipul de la voluntari. Pacat ca nu erai tu ala. Stai putin! Tu erai pe canapea in loc sa stai cu mine chiar daca te-am rugat sa o faci. Pai sti ce? Sebi a facut-o.

Heei! Daca eu maine ma trezesc la 8 sa merg la voluntariat, merge si Anda!