Marko - Între dorință și pericol

Capitolul 16

,,Cu timpul îți dai seama că nu este despre fluturii din stomac, ci despre liniștea din suflet."

Este dimineața. Soarele este atât de puternic încât străbate draperia din mătase vișinie, razele sale ajungând pe fața mea și trezindu-mă. Deschid telefonul și văd ceasul care indică ora 7:45. Mă întorc spre brunet și îl văd încă dormind, cu spatele la mine, ceea ce mă face să constat că pe mine soarele m-a trezit sau... probabil gândurile care nu îmi dau pace de din înainte să adorm. Mi-a fost rău toată noaptea. Am avut o stare de greață foarte urâtă și am vărsat de câteva ori. Cel mai probabil m-am agitat cu acele notificări din telefonul brunetului.

Oare al cui este numărul acela de telefon și ce a vrut sa spună prin acele mesaje? De ce s-ar încheia vacanța noastră urât? Trebuie să aflu cine le-a trimis, dar mai întâi îmi trebuie numărul de telefon de pe care au fost trimise. Tocmai bine că Marko nu s-a trezit.

Mă ridic ușor pe marginea patului și mă îndrept tiptil spre noptiera lui. Telefonul este în aceiași poziție cum i l-am lăsat aseară, ceea ce înseamnă că bărbatul nu și-a verificat telefonul peste noapte, deci încă nu știe nimic. Sunt foarte curioasă dacă îmi va spune ceva sau îmi va ascunde. Întind mâna lent spre telefon, însă sunt prinsă rapid de încheietură.

— Bună dimineața, iubito!

— Bună dimineața, Marko!

— Ce voiai să faci?

— Nimic, ce voiam să fac? Îl întreb speriată.

— Păi mi s-a părut că întinzi mâna spre telefonul meu.

Ce pot să zic acum? Da, ți s-a părut!? Înafară de o veioză care este așezată pe noptieră nu aveam după ce să mă întind. Firar!

— Da, cred că, ă, ți s-a părut, adică... nu ți s-a părut, ai crezut bine. Adică doar nu mă întindeam după veioza asta, ce as putea să fac acum cu o veioză, la ora opt fără un sfert dimineața?

Pff, ce sunt cu bâlbele astea Stormy? Revino-ți!

— Mda, mormăie. Deci, la ce îți trebuia telefonul?

— Păi știi... să văd cât este ceasul, telefonul meu tocmai ce s-a descărcat, găsesc repede o scuză.

— Ești sigură? Pentru că tocmai ce ai spus, citez: "ce as putea să fac acum cu o veioza, la ora opt fără un sfert dimineața?" Sigur nu îmi ascunzi ceva? mă întreabă având ochii fixați pe mine, așteptând să îmi vadă reacția.

— Dar tu îmi scunzi ceva? Îl întreb iritată gândindu-mă la mesajele din telefonul său pe care am apucat să le văd înaintea lui.

— Stormy, ai dormit prost aseară? Ce-i cu tine?

Da, am dormit oribil, mulțumesc de întrebare. Dar nu voi spune nimic până nu sunt sigură dacă are legătură cu mine acele mesaje, cu vacanța noastră, nu doar a sa. Poate sunt eu prea paranoică și nu are legătură cu noi ca și cuplu, dar va vedea atunci când voi afla destinatarul și ce a vrut să spună, motivul pentru care am dormit prost sau probabil, va bănui singur când își va deschide telefonul.

— Nu! Deci, eu am apucat să văd cât este ceasul înaintea să mi se închidă telefonul, iar acum voiam să mai verific o dată ora să văd dacă te mai las să dormi sau te trezesc să comandăm micul dejun, oftez ușurată.

Se ridică din pat și se așază pe fotoliu lângă măsuța de cafea. Se uită la ecranul telefonului un minut, apoi își ridică privirea spre mine. Mă privește îngândurat după care mai aruncă o privire în telefon.