- Am mers pana aici.Nu am facut-o degeaba...desi voi regreta toata viata acest lucru,eu accept.Nu am de ales,am spus pe un ton necajit.
Dintr-o data o pelerina neagra ma invalui.Ma inghitea fara nici o problema lasand in urma doar falsitatea si suferinta lacrimilor mele irosite pe o viata fara speranta.In acel negru profund se zari o picatura de lumina.Cu cat ma apropiam mai tare cu atat se facea mai mare,pana cand m-am trezit pe podeaua din camera mea cu o imensa durere de cap.A fost doar un vis,dar nu puteam crede una ca asta.Era prea real,prea adevarat.O senzatie de durere ce imi tresarea printre vene imi trada parearea,dandumi de inteles ca era adevarat.Nu mai aveam cale de scapare,eram prizoniera unei dorinte infernale ce ma ispitit sa accept.O dorinta ce ma face sa cersesc nevoia de a respira mirosul ingrozitor al vietii de zi cu zi.
Ultimele rasuflari risipindule printre ganduri amare fara lipsa de sens.Printre acele lucruri tenebroase se ascundea un licurici de speranta care cu greu se zarea,si desi as fi vrut sa il inhat,intotdeauna ma pierd printre promisiuni si aberatii,impinganduma sa renunt la dorinta de scapare si iesire din acest intuneric.Am stat intinsa pe podeaua rece ce imi invaluia in fiorii diminetii si ma gandeam si imi reaminteam minunata desi nu perfecta mea viata de demult. O viata in care o singura pereche de ochi imi readucea zambetul pe buze.O viata in care toti te apreciau pentru ceea ce esti,nu pentru ceea ce poti oferi...dar din pacare aceste lucruri s-au sfarsit..lasand in urma dulci suspine inutile.
M-am sculat fara nici un chef de viata de pe podea si am mers direct afara,dupa ce mi-am luat ceva pe mine.Am iesit afara si parca nu mai era lumea care era ieri.O senzatie apasatoare iti sufoca mintile,o senzatie de pericol,o senzatie intunecata.Iti dadea fiori simtind acest fapt.Mergeam speriata,parca nu ma simteam in siguranta.Ma simteam observata ca o prada pandita de catre pradator simtind cum te soarbe din priviri asteptand momentul oportun pentru a te ataca.Aburi fierbinti ieseau din gura mea,aerul rece facand contact cu respiratia mea.Stropi mici si reci de ploaie se prelingeau pe corpul meu,umezindul cu delicatete,precum roua care se imbiba in petalele firave ale plantelor.In timp ce cautam o raza de lumina,un loc parca rupt din vechiul oras am dat peste cineva,nefiind atenta pe unde mergeam.
- Ma scuzati,nu a fost cu intentie,nu ma uitam pe unde merg,incercam sa ma scuz.
- Ce cauta o Lady ca tine afara pe un timp atat de nepotrivit,adauga acea persoana pe un ton atat de suav si plin de nevinovatie.
- Nu cred ca este treaba dumneavoastra cea ce fac si unde merg,eu doar mi-am cerut scuze,m-am enervat putin,iar cand am ridicat privirea spre persoana aceea . . . imi cazusera ochi in gura.
- Nu te ambala asa,doar eram curios.Hei asteapta tu nu esti aceea aristocratica.Noi doi trebuia sa ne vedem acu ceva timp in urma,dar tu nu ai mai venit.
- Cum? Eu nu am venit? Eram chiar acolo,am dad sa intru asa cum ne-am propus,dar tu erai deja prea preocupat cu buzele acelei tipe pe care o sarutai cu foc,am lasat privirea in pamant,evitand caderea lacrimilor ce nu se puteau abtine,stiind peste ce persoana a vrut destinul sa dau.
A facut un pas spre mine.Cu mana lui delicata mi-a mangaiat fata,ridicandumi-o in spre el.Cat de dor mi-a fost de acei ochi blajini,dar nu puteam face nimic trebuia sa raman indiferenta,deoarece in mijloc este viata mea.Ma simteam ca la un joc de carti.Eu fiind premiul,si aflanduma sub conducerea unei malefice creaturi,ce ma juca pe degete.Iar jucatori erau doua persoane dragi mie.Harry la care tin si voi tine mereu indiferent de situatie,iar Jastin care mi-a ajuns la inima,deoarece doar cu ajutorul lui ma simteam importanta pentru cineva.
Am dat sa plec da m-a cuprins cu bratele lui calde si musculoase.Inima incepuse sa bate cu putere.Simteam un sentimente atat de placut,insfarsit,tanjeam de mult dupa acest drog cu care eram invatata de mult.Ma imbatasem cu aceasta placere interioara.
- Uite nu stiu ce ai vazut tu,dar eu nu am sarutat pe nici o fata.Aceea era o amica care se indragostise de mine,dar eu nu simteam acelasi lucu pentru ea.Atunci din intamplare ne-am intalnit acolo.Am decis sa ii spun crudul adevar,stiind ca o voi rani,dar mai bine sa afle acum inainte sa isi faca prea multe sperante.Normal ca a ramas rau,dar mi-a spus,pentru a ma lasa in pace si pentru a ramane impacata cu sentimentul ca vom ramane amici sa ii daruiec un sarut,macar atat sa fac.Atunci ea m-a sarutat,imi explica el in timp ce imi mangaia cu delicatete parul.
- Nu era nevoie sa imi explici,pana la urma eu nu te cunosc,tu nu ma cunosti era vorba doar de o cafea,nimic important sau special,am spus cu indiferenta,simtind cum cineva infigea cutitul in inima mea,iar pentru a agrava situatia rotea lama in inima agravand durera ce o suportam cu greu.
- Uite,eu vreau sa ne cunoastem,nu stiu cum,nu stiu de ce,dar tu imi aduci aminte de o persoana foarte speciala care din pacate . . . nu mai . . . este,se schimbase la fata,dintr-o data acel tip bine dispus se intrista dand frau liber la adevaratul sentiment pe care il detinea in inchisoarea inimii sale frante.
- Imi pare rau nu am vrut sa te intristez.
- Nu te preocupa sunt bine.
- Nu!
- Poftim?
- Nu nu esti bine.Cunosc aceasta minciuna.Nu minti te rog,nu fa greseala de a te ascunde dupa o masca construita din minciuni si falsitate.Desi iti desenezi un zambet pe acel chip,inauntru inima ta urla,striga,isi spune oful,plange dupa putin adevar pe care cineva sa il paota asculta.Sunt o victima al acestei boli deci nu incerca sa minti.
- . . .Nu a mai spus nimic a ramas mut de uimire.Vorbele mele parca il imbunara si ii dadura un aer mai calm,parca nitel mai linistit.Se uita la mine cu ochi aceia dulci si irezistibili.
- Te rog nu te uita asa la mine,nu imi frange inima,imi ajunge suferinta pe care o port dat faptului ca trebuie sa ma ascund de tine,sa te mint.Privirea aceia ma trimite intr-un taram al vinovatiei interioare.Te rog nu imi fa asta,mii de ganduri de felul acesta imi fluturau prin minte.
- De ce ma privesti asa?,am intrebat eu inecata in valurile amintirilor usturatoare.
- Aceste vorbe . . .,intoarse capul intr-o parte. Aceste doar o singura persoana le mai rostea.Nu stiu ce se intampla cu mine . . .,isi puse mana la cap dandusi de-o patre sufitele de par de pe frunte. Ori mi-e prea dor de ea ori tu semeni prea mult cu acea persoana.
- Nu e vina mea.Poate cine stie . . . poate noi suntem . . . , un soc imi traznise inima,facanduma sa cad la pamant in dureri.
- Ce ai patit,ce e cu tine te simti rau? Poate voi ,poate voi ce? ce vroiai sa spui?,se impacientase.
- Noi suntem ... noi s-suntem-m ... n-oi . . . , un val de fulgere vizibile imi invaluiau corpul.
- Ce e cu tine? Ce esti tu ce e cu fulgerele acestea?
M-am sculat de la pamant ca si cum nu se intamplase nimic.In schimb ochi mei sticlosi devenira precum trandafiriul unui apus tarziu de vara.Rosii precum sangele ce tasneste din intepatura unui spin buclucas.Aveam un zambet malefic intepenit pe fata.Ma apropiam de Harry cu ganduri rele,malefice pline de oscuritate.Inauntrul meu inceram sa ma opun propriei mele vointe dar acea putere era mai puternica.
L-am apucat pe Harry de gulerul hainei si l-am luat cu mine intr-o padure din apropiere.L-am trantit de trunchiul unui copac si ma apropiam cu pasi apasati spre el.Era speriat,nu stia ce se intampla.Am ajuns in dreptul lui blocandul cu mainile.Ochii mei il priveu drept, tinta pe ai sai.Il fermecam cu puterea mea infernala.Nu am mai ezitat.Nu am mai asteptat nici o secunda.Buzele mele ii sarutara gatul firav si delicat,iar cu limba i-am umezit zona de atac a gatului.Dinti mei erau scosi in evidenta datorita caninilor ce iesisera neinvitati afara din ascunzisul lor.Am deschis gura larg iar canini mei atinsesera cu varfurile gatul sau.Dintr-o miscare am . . .
