Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

24. Vis frumos, spulberat de un coșmar

— Ramona Dayten

M-am trezit. Deasupra mea era Radan și cu o fată.

- Însfârșit s-a trezit, ești bine?

- Ce s-a întâmplat?

- Ai leșinat.. Ți-ai pierdut cunoștința.

- Da, ne-am făcut griji, îmi spune și văd în ochii lui îngrijorarea amestecată cu nepăsarea.

- Și.. evenimentul?

- L-am anulat, nu am putut continua așa. Îl vom face în altă zi.

Am stat întinsă o vreme, iar el a ieșit. Vorbea la telefon. M-am ridicat în picioare și l-am auzit spunând ”Alberto”, mi-am lipit urechea de ușă și am ascultat cu atenție.

- Cum adică? A spart geamurile? Nu-mi vine să cred ce maniac.

- Nu! Nu-i faceți nimic, lăsați-l, mă voi ocupa eu de el. Îl voi elimina cu mâinile mele. Pregătește pistolul, voi veni mai târziu să-l iau.

- Nu! Am spus să-l lăsați, va veni singur la mine, faceți în așa fel ca să de-a de mine. Îți voi da mai multe detalii, acum trebuie să o las înapoi la hotel. Așteaptă apelul meu.

Am fugit înapoi pe saltea și m-am întins. Acesta a intrat și m-am prefăcut că abea mi-am deschis ochii.

- Ce-i iubito? Să mergem.

M-am ridicat înapoi și am mers după el. Simțeam că nu mai respir. Nu mai voiam să trăiesc. Cum să-și omoare propriul frate pentru a fi cu iubita lui? Nu, nu voi lăsa asta așa.. Trebuie să fac ceva. 

Am ajuns înapoi la hotel. Dar acesta a început să sune iarăși și mi-a spus să intru în cameră.

- M-am gândit! Voi pleca zilele astea cu ...

Nu am reușit să ascult mai departe, acesta s-a îndepărtat de ușă, iar eu n-am mai putut auzi nimic.

Doamne! Ce voi face? Cum voi scăpa? Alberto... Trebuie să-l avertizez, dar cum? Nu pot.. Sunt închisă. Îl va omorâ!!

M-am plimbat în camera. Am analizat atent situația. Și mi-am dat seama.. Eu eram problema, EU! Dacă dispar eu, nu va mai suferi Alberto. Radan nu va mai avea pentru ce să-l omoare.

M-am gândit mult la ceea ce mi-a venit în cap.. Am început să caut prin cameră o foaie și un stilou. Era noaptea, o liniște mortală, dar eu nu puteam dormi, nu puteam sta cu capul liniștit pe pernă.

Am căutat mult. Până am dat de un mic sertar unde se aflau mai multe lucruri utilizabile. Foi, notițe, un stilou, o radieră, șervețele, creioane, și mai multe, dar eu aveam nevoie doar de o foaie și stilou..

M-am pus pe genunchi lângă noptieră și am început să scriu.

         „Dragă Alberto...”