Sub acoperire

Capitolul 13- Iadul

-Să sta acasă, ai înţeles?

-Da, dar dacă...

-Niciun dar Rose! Vreau să te ştiu în siguranţă. Te mai sun să te verific pentru că ştiu că te faci că plouă la avertismentele mele. Şi îmi cer scuze că m-am lăsat dus de val şi nu te-am felicitat.

-Îmh, mersi. Te urăsc!

I-am închis fratelui meu telefonul în nas, iar apoi m-am pus în pat ca să adorm. Este ora 11 şi nu pot închide un ochi. Este 15 iulie, ziua cea mare. Atât de importantă încât de dimineaţă a plecat foarte grăbit, bineînţeles că după ce mi-a dat vestea cea mare.

Flash back

-Nu cred că am cum să te conving să nu mergi, nu-i aşa?

-Dacă nu erau prietenii mei implicaţi în toată treaba nu era totul aşa.

-Toată minunea asta cu Collins te-a făcut să fi rănit fizic! După 15 renunţi la viaţa asta sau ai de gând să continui?

-Depinde, dar nu cred că se va termina aşa uşor.

-Abia acum o oră ţi-ai revenit, te las să te odihneştii.

Am fugit cât de repede am putut jos în livingul cabanei şi am dat frâu liber lacrimilor. Nu vreau să-mi petrec fiecare clipă de singurătate cu teama ca Daniel să nu fi păţit nimic sau să fie arestat. Eu sunt complice şi ştiu asta, dar nu-mi pasă. Am avut de ales între el şi siguranţă, iar eu am ales lucrul  indispensabil: el. Dar pentru el îmi doresc să fie în siguranţă şi m-am gândit că poate îl ajută pe Mike pentru ultima oară, dar nu e aşa. Va continua să-şi asume riscuri fără să-i pese. Dar mie îmi pasă.

End Flash Back

Azi însă, mi-a dovedit contrariul a ceea ce mi-a spus atunci la cabană, şi-a schimbat părerea radical. Motiv? Nu ştiu. Stau cu inelul dăruit de el de dimineaţă în mână şi mă joc cu el agitată. Trebuie să plec, să-l ajut şi să-l fac să se ferească de John. Rememorez discursul pe care l-a ţinut azi şi o lacrimă mi se scurge în jos pe obraz.

"În primul rând vreau să-ţi jur că voi evita să-mi mai risc viaţa fără un anumit acord dat de o persoană. Eşti mai importantă decât orice, chiar şi decât munca mea din ultimii patru ani. Dacă nu mai vrei să o continui, nu o voi mai face. Acum, vreau să te rog să îmi dai voie să nu mai ies din viaţa ta până mor, bineînţeles!"

-Unde eşti acum?

-James, m-ai sunat acum o oră, ce este cu stresul acesta pe capul tău?

-Eşti nebună, te cunosc atât de bine încât să fiu sigur că vei pleca la depozit. Acum, stai departe de familia Collins, dar mai ales de John care cred că nu este încântat de logodnă.