Sunt în sfârşit liniştită, totul este perfect în jur. Singură, cu mine şi toate dorinţele mele sunt îndeplinite. O zi frumoasă de vară, cu un soare arzător ce îmi mângâie blând faţa. Stau pe iarba verde şi grasă ce împrăştie mirosul de prospeţime şi puritate. Copacii înfrunziţi îmi adăpostesc gândurile şi sentimentele la umbra lor. Câte trebuie să ştie şi câte au văzut de-a lungul vieţii lor! Cerul este albastru, senin, cu câte un nor răzleţ pufos.
Pe pământ este o pătură de iederă, care pare că vrea să cucerească pădurea. Înaintez şi văd cel mai frumos pârâu din lume. Licărul lui mă atrage cel mai mult înspre el. Pare format din mii de lacrimi. O voce mă scoate din starea mea.
-Bună Rose!
-Mamă? Ce faci tu aici?
-Eu ce fac aici sau tu? De ce hoinăreşti prin alte părţi în loc să te duci acasă?
-Dar sunt acasă...
-Rose, oricât de greu îţi este să crezi, acasă nu este aici, ci înapoi de unde ai venit acum mult timp!
-Mamă, acasă este alături de tine, de familia mea!
-Dragostea mea, acasă este unde este familia, iar în momentul de faţă este lângă fratele tău.
-Se descurcă şi fără mine! Eu rămân cu tine! Acolo este prea greu de trăit, de a fi fericit!
-Dar nu imposibil! Îţi iubeşti fratele, Rose?
-James este conştiinţa mea ce a luat viaţă!
-Atunci, nu-l mai fă să sufere. Întoarce-te la el şi spune-i că-l iubim şi să-ţi povestească exact ce s-a întâmplat acum 5 ani. Acum, dacă nu vrei să mai piardă încă pe cineva drag, întinde-te pe iarbă şi închide ochii.
-Dar mamă, te vreau aproape de mine, nici nu ştii cât îmi este de dor de tine!
-Şi mie de tine, dar ne vom revedea. În plus, eu mereu voi fi lângă tine. Te iubesc şi pe tine şi pe James!
-Pa mama!
-Pa iubita mea!
Grozav! Mama nu mai este prin preajmă. Dar ce se aude atât de enervant? Bipăitul persistă şi mă sâcâie pe creier. Deschid ochii de data asta cu adevărat şi observ albul impecabil din jurul meu. Am ajuns în rai! Dacă în rai sunt zeci de aparate la care omul este conectat, sigur acolo sunt. Dacă nu, sunt internată în spital. Cu siguranţă numărul 2!
Îmi rotesc privirea în jur şi remarc multitudinea de buchete multicolore. Dacă mă uit mai atent este vorba despre buchete de trandafiri: primul este alb, galben, portocaliu, roz deschis, ţiclam, mov şi roşu deschis. Sunt aşezaţi în ordinea culorilor şi se pare că primul este cel mai ofilit, ar roşu este aproape perfect. Înseamnă că au fost aduşi de mai multă vreme.
-În fiecare zi ai primit câte unul în ordinea culorilor. Nu au bilet dar l-am văzut pe cel care îi aduce. Stă aici de dimineaţa până aproape de miezul nopţii.
-Deci sunt de o săptămână aici?
-Da, azi este a opta zi.
-Azi este 23 iulie, nu?
-Da, de ce?
-Am socotit. Cum arată cel ce-mi aduce trandafirii?
-Ca cel de pe hol.
CITEȘTI
Sub acoperire
ActionEa, care este cea mai rece persoană din lume reuşeşte să se îndrăgostească într-o secundă. Se îndrăgosteşte din păcate de cea mai nepotrivită persoană: bărbatul pe care ea trebuia să-l urmărească, să-l descoase în folosul agenţiei secrete pentru car...
