Patruns de întuneric şi de frică
Mă simt în lumea asta-un prizonier.
Sătul, s-adorm mereu în lacrimi,
Mă-ngrop în patimi şi aştept etern.
Dar timpul stă în loc, el nu mai trece
Şi aşteptarea mea porneşte iar
De parcă nu s-ar mai opri vreodată
De parcă tot ce fac, e în zadar.
O clipă e de-ajuns să răscolească,
Din nou adancul amintirilor
Şi-atunci, încep din nou să cad în vise
În vise încărcate de mult dor.
CITEȘTI
Etern
Poetry"Lung e timpul morții pentru noi şi totuşi trăim un mic număr de ani în chip mizerabil"
