Farmecele padurii intunecate

CAPITOLUL-VI-PICATURILE MARII

Trecuse o săptămână de când Eliza făcu cunoștință cu magia adevărata ,a cărei esență era într-un anume fel captiva în lumină acelor ochi căprui și luminoși.Eliza era uimita de cum tot ce credea ca e normal ,ca e firesc si de neschimbat se poate schimba intr-o clipa.
Acum isi dorea sa fie acolo,in padure ,cautand sufletul din spatele acelor ochi,insa ceva mai presus si mai puternic decat ea o tinea captiva intre peretii casei.Ploaia.
Mama vazu ca Eliza era tulburata,se aseza langa ea."Uite Eli,ma gandeam ca am putea sa facem impreuna prajitura aceea cu glazura de ciocolata pe care iti doreai atat de mult sa o gusti,chiar imi e pofta pe ceva dulce!"spuse mama in incercarea de-a o inveseli putin pe Eliza.
"Te ajut daca vrei ,insa mie nu imi e tocmai foame..." Eliza incerca sa nu o supere pe mama,stia ca aceasta nu are nimic de-a face cu faptul ca ea se simtea trista si neputincioasa.
Se ridica de pe canapea,intra in camera ei si inchise cu un gest plictisit usa oftand in timp ce se lasa greoaie pe scaunul din fata biroului.Agnes si Griet se strecurasera si ele repede printre picioarele Elizei ,chiar inainte ca aceasta sa le prinda coditele cu usa.
"Te inteleg Eli ,spuse sfioasa Agnes,si eu mi-as dori sa fiu acolo,sa vad ce se intampla,sa descoper cine ne ameninta padurea,insa vom putea face asta si maine. In glasul pisicutei negre se simtea un optimism usor innecat de adevarul ascutit.
" Inteleg,stiu ca o vom putea face si maine,nu e asta..,raspunse Eliza care statea proptita intr-un cot la birou,...e altceva,nu stiu sigur daca voi putea explica insa am sa incerc.E ca atunci cand baiatul din vecini mi-a zambit ,ca atunci cand Benjamin mi-a strans mana dupa meciul de baschet in timp ce se uita in ochii mei si zambea,ca atunci...numai ca de cinci ori mai concentrat, mai intens.Eliza o stia acum,se indragostise.Se indragostise de o perche de ochi,dar ea stia ca in ei se afla esenta sufletului.Era ca si cum ar fi uitat ca in urma cu o zi urmarise zane stralucitoare prun padure ,ca avea ca prietene doua pisici vorbitoare sau ca mama ei ii cocea cea mai buna prajitura din lume. Ce mai conta acum era numai sa cunoasca sufletul care se ascundea in spatele acelor ochi atatde blanzi,de misteriosi,de calzi ,de puri.
Eliza isi intoarse capul si privi spre fereastra.Dincolo de ea era intuneric ,si se puteau zari doar contururile pierdute ale copacilor si niste nori cenusii.De-a lungul geamului se prelingeau lacrimi argintii care reflectau lumina lampii de pe noptiera.Un nou strop ateriza cu putere pe suprafata transparenta a gemului.Se scurse repede in jos ,iar pe drum mai prinsese inca o bucata nefericita cu el si o duse pana la rama de lemn inchis de stejar a geamului.Era ceva in legatura cu acest dans tremurat care ii daduse Elizei o sclipire.Se ridica ,isi scoase cizmele de guma si pelerina de sub pat,se imbraca,dupa care deschise fereastra si acompaniata de doua creaturi blanoase sari peste pervaz si se indeparta,spre inima padurii.Mama si tata nu aveau sa afle nimic din toate astea Si daca cumva ar fi facut-o Eliza stia ca urma sa fie pedepsita o perioada.

Cele trei erau deja pe drum de ceva timp.Griet fu prima care observa " Eliza,se intampla ceva ciudat...,am parasit de ceva timp camera ta,insa varful cozii mele e tot uscat" Eliza se opri si se uita atent la Griet ,dupa care la Agnes. "Asa e... nici pe mine nu pare sa ma fi udat ploaia"Cu toate astea in jurul lor stropii o luasera razna,zburau in toate partile ,formand niste ghirlande lungi care curgeau incontinuu. Eliza isi intinse mana deasupra capului,cat de sus putu.O senzatie de rece si ud ii cuprinse varful degetului.Era ca si cum in jurul lor s-ar fi format un strat protector invizibil care le apara de ploaie.Era ca si cum padurea ar fi vrut ca ele sa descopere raul care se amestecase si se ascunse printre radacinile copacilor antici.

Eliza nici nu apuca sa isi duca mana din nou la locul ei obisnuit,isi ridica piciorul,insa nu ajunsese sa duca la bun sfarsit acel pas caruia aveau sa ii urmeze atat de multe pericole. Crengile si frunzele care acopereau pamantul se departara brusc,iar Eliza si Agnes se prabusira in negrul subteran,chiar sub privirile ingrijorate si neputincioase ale lui Griet.Eliza avea din nou acea senzatie neobisnuita de prabusire in adancime,de prabusire in interiorul ei.Acea senzatie pe care o mai simtise de atatea ori in somn,doar ca acum nu se putea trezi.Eliza inchise ochii si astepta ca visul sa se termine. Astepta cu groaza cele ce aveau sa urmeze.

Deasupra tipetelor disperate ale celor doua copile speriate,prapastia se inchise.Griet incerca fara vreun rost sa o gaseasca din nou,sa se avante in salvarea celor doua . Acum nu mai putea face nimic .Se lasa la pamant,se incolaci si incepu sa isi linga coada ,din ochiul stang se putea distinge o lacrima ,o picatura a marii care se prelingea lin pe obrazul ei imblanit si atat de trist.