MIERE ȘI OTRAVĂ (Fosta "Iubire Epică" )

7 - Elizabeth Smith

7 - Elizabeth Smith

„Atractia dintre două persoane diferite este ca o punte între două lumi opuse, ne atrage misterul, ne cucerește contrastul și, în final, ne îmbogățim sufletele din ceea ce celălalt are și nouă ne lipsește."

— În niciun caz nu merg la o petrecere de genul ăsta! șoptește Nova, uitându-se constant în spate. Dacă ar afla ai mei m-ar închide pe viață în turnul unei Biserici! tremurul din vocea ei trădează mai mult decât simpla teamă de pedeapsa părinților.

— Te rog, Nova, o să ne distrăm! se smiorcăie Beatrice, ridicându-și mâinile într-un gest de rugăminte disperată.

— Nu, voi o să vă distrați! Eu nu merg. Nici măcar nu cunoașteți pe cineva de acolo! își trece mâna agitată prin părul roșu închis, uitându-se din nou în spate, de parcă se așteaptă ca cineva să apară dintr-un moment în altul.

— Îi cunoaște Isabelle!

Nova pufnește și gesticulează.

— Nu am încredere în cunoștințele ei.

— Sigur nu e altceva la mijloc? le întrerup eu, Nova se uită fulgerător spre mine și își mărește ochii albaștri, începând să tremure ușor.

Ridic din sprânceană și trag un ultim fum din țigară.

— Deci? Ce este?

Își coboară privirea spre papucii pufoși de culoare roz pudrat, molfăindu-și buzele pline.

— Am un urmăritor, spune încet.

Beatrice își ridică sprâncenele și coboară cu spatele o treaptă, aproape pierzându-și echilibrul.

— Urmăritor? repetă creața, iar Nova aprobă din cap, evitând să îi întâlnească privirea.

— Evit să ies din casă...

— Există poliție, știi, nu? mormăi în timp ce scot o gumă din pachet.

— Știu, dar ar trebui să le spun părinților și nu vreau să devină și mai stricți decât sunt deja.

Își trece mâinile peste brațe și mă privește în ochi cu o vizibilă teamă.

— Și ar fi mai bine dacă te-ai alege cu un fermoar la gât? exclamă Beatrice, iar Nova îi face semn să vorbească mai încet. Ești nebună! Ar trebui să le spui asta, poți fi în pericol și chiar și noi!

— Am totul sub control, aparent nu-mi vrea răul, ridică scurt din umeri.

— Momentan?! Tu nu te uiți la știri câte se întâmplă? Dumnezeule mare, trăiești în America!

Beatrice coboară scările, ajungând la nivel cu mine.

— Beatrice are dreptate, ar trebui să le spui părinților. De când se întâmplă asta?

— Aproximativ două luni...

Creața se uită subit spre ea și expiră acut.

— Două luni? Trish aproape strigă.

Îi fac semn să înceteze, iar ea își trece mâinile frustrată peste față.

— Nu ai dat niciodată de bănuit asta, de ce?

— Pentru că nu a fost atât de insistent de la început.

Beatrice se plimbă ca un leu într-o cușcă.