MIERE ȘI OTRAVĂ (Fosta "Iubire Epică" )

8 - Sebastian Cavill

8 - Sebastian Cavill

„Chiar și cele mai reci inimi se topesc sub căldura iubirii, căci nici un zid de gheață nu poate rezista în fața focului care arde cu adevărat din pasiune și dăruire."

E atât de ciudat să o văd râzând pe Elizabeth Smith, și mai ales datorită mie.

E și plăcut, având în vedere că ea nu e genul de persoană care să râdă des.

Am grijă să îi memorez fiecare detaliu al feței sale. Are o aluniță deasupra buzei, în colțul stâng, iar atunci când buzele ei se curbează în acel zâmbet, i se formează câte două gropițe în lateralele gurii. Pielea ei palidă, cu un subton rece care contrastează frumos cu părul de un negru intens, prins în două cocuri mici și care îi încadrează fața într-un mod care îmi face inima să bată mai repede. Ochii ei negri și enigmatici, par să ascundă cele mai întunecate secrete.

Secrete de care sunt curios.

E dubios ce fac. N-am mai fost niciodată așa atent la cineva.

Îmi mut privirea de la ea și cobor o treaptă, simțind cum tensiunea se estompează puțin. Mă simt ciudat de expus în fața ei, de parcă fi fost prins făcând ceva ce n-ar trebui.

— Nu te duci înăuntru?

Ea mă privește, ochii ei abisali strălucind în lumina farului. Își mușcă buza inferioară, trăgându-și piercingul între dinții lați din față. Un gest pe care îl găsesc surprinzător de atrăgător.

— Nu încă, răspunde, lăsând o pauză de câteva secunde, suficientă pentru a crea o tensiune subtilă între noi. Aveam nevoie de puțină liniște.

Ridic din sprânceană.

— Dacă ai nevoie de liniște de ce ai venit la o petrecere? Trebuia să rămâi acasă.

Se uită la mine fără nicio expresie pe chip, apoi își scoate o țigară din pachet, aprinzând-o și fumând din ea. În tot acest timp eu doar o privesc tăcut, fascinat de fiecare mișcare a ei.

Lumina flăcării îi luminează pentru o clipă fața palidă și contururile fine ale feței sale rotunde.

— Să zicem că eu nu mai văd nicăieri „acasă" ca să pot avea parte de liniște, spune ea în cele din urmă și suflă fumul spre mine.

Ceva în cuvintele ei mă face să simt un gol în stomac.

— Bine. Și atunci de ce ai ales să vii aici? E haos ce se petrece în casa aia.

Ridicând privirea spre cerul negru, își trece mâna prin părul brunet, ajustându-și cocurile.

— Hosul din exterior e mai ușor de suportat decât cel din interior.

— Înțeleg, spun încet, aproape șoptind.

— Dar tu? îmi atrage atenția asupra sa. De ce nu ești înăuntru, și-au dat seama prietenii tăi cât de plictisitor ești și au dat bir cu fugiții?

Râd ușor.

Încă nu pot trece peste cuvintele ei de mai devreme.

— Mi-am lăsat telefonul în mașină și am uitat să-mi anunț iubita.

— O, ești fără iubită la o petrecere plină de gagici hormonale și bete? Cineva e obraznic! scutură din cap, iar eu râd tare de data asta.

— Gagicile de care spui tu caută alt tip de bărbați.