35. Palpitații.

7.4K 381 26
                                    

"Lexi! Lexi!" Striga Ana fluturând mână prin fata mea.

"Ha? "Am zis după care am căscat.

"Ai fost atenta ce te-am intrebat?"

"Nu! Scuza-ma Ana dar îmi este somn!" Am zis și am mai căscat odată.

"Se vede ce ați vorbit voi aseară! " bombănnii ea , dar am auzit-o.

"Tăci! " am zis și m-am ridicat de la masa. Mi-am luat tava și mi-am trăit somnoroasa picioarele.

"Lexi ce e cu tine?" Mă întreba și Taylor.

"Ce sa fie?" L-am intrebat intorcandu-mi capul spre el.

"Nu știu. Ești așa leneșă! Abia dacă te miști. Și o baba te-ar întrece dacă ar face cursa cu tine."

"Dacă nu iti convine mergi înainte și lasa-mă doamne în pace! Nu sunt obligata sa merg după cum vrea altul!" Am zis și el s-a incruntat la mine.

"Știi bine ca nu asta am vrut sa zic!" Spuse și el serios. "Ce s-a intamplat cu tine?"

"Nu știu Taylor. Te rog frumos sa mă lași sa stau puțin singura. Cred ca se anunță o furtuna!" Am spus și el s-a incruntat.

"Serios? Furtuna pe vremea asta? Tu nu vezi ce căldură e afară? "Mă întreabă el.

"Poate sa fie. Eu îți zic ca o sa urmeze o furtuna . Dacă mă crezi bine. Dacă nu asta e. Se mai întâmplă."am zis și am plecat de lângă el. Mi-am aruncat resturile la coșul de gunoi și m-am dus afară , unde majoritatea terminaseră de mâncat.

"Hey blondino!" Spuse un băiat din grupa din care făceam parte.

"Da?"

"Ai grija ce faci! " Spuse el și eu m-am intors confuză la el.

"Ce vrei sa zici? "L-am intrebat.

"Ai mulți dușmani în aceasta tabăra! Așa ca ai grija ce mișcări faci!" Spuse el.

"Și ma rog de ce ar trebuii sa te cred?" L-am intrebat ridicand o sprânceană.

"Cum vrei. Eu doar te-am avertizat !" Spuse el și se întoarse plecând.

"Asta a fost ciudat!" Am spus și mi-am ridicat ochii spre cer. Câțiva nori negrii se vedeau în depărtare , dar erau destul de urâți și se îndreptau rapid spre noi.

"Văd ca i-ai observat și tu!" Spuse Jake apărând în spatele meu.

"Da! Eu am simțit încă de dimineață ca se apropie o furtuna!!"

"Am văzut. Nu prea erai în apele tale!" Spuse el.

"Mda. Am așa o presimțire ciudata cu aceasta furtuna. Dar nu mă întreba ca nu știu sa iti zic de ce!" Am spus și m-am intors cu fata la el.

"Aha.."Spuse gânditor.

"Jake?"

"Da?"

"Nu te-am intrebat pana acum pentru ca nu avut când. Dar poți să imi spui și mie de ce sunt singura fata din echipa ta?" l-am intrebat si el a oftat.

"Pentru ca...."începu el dar am fost intrerupta de un tunet.

"La naiba! " am zis sărind un pas în fata aproape lipindu-ma de Jake. Mi-am ridicat chipul și am văzut zâmbetul amuzant care îl avea pe față."Nu rade!" Am spus eu și m-am dat înapoi.

"Dar ai fost asa comica! Îți este frica de furtuni?"Mă întreba el.

"Nu ! Ma sperii doar când cineva mă i-a prin surprindere!" Am spus eu.

The secret (Vol. I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum