Noua novice specială

Capitolul 1

Nu mai imi puteam retine lacrimile care deja siroiau pe obrajii mei roșii ca focul. El s-a dus. L-am pierdut pe Liam. El a încercat sa ma salveze, iar in schimb, a plătit cu propria lui viata. Si asa am rămas si fără frate. Ultima mea ruda pe care o aveam pe lumea asta.

Ma chinuiam sa nu zbier din toată puterea pana venea salvarea si poliția sa examineze locul crimei, cand un bărbat apăruse in fata ochilor mei.

-Hei, hei, liniștește-te. Totul va fi bine, si ma alinta el, aplecandu-se ca sa ma ia in brațe. Ce s-a întâmplat? Apoi își scoase telefonul si il puse la ureche. Vorbi încât, astfel inca nu am putut sa aud ce zicea. Se ridica in picioare si imi întinse mana. Ridica-te, te rog. Nu o sa iti fac niciun rau, promit! Nu aveam  unde sa merg asa ca m-am lăsat purtată de el.

Era noapte, iar prin ochii mei plini de lacrimi nu vedeam mare lucru. Am intrat intr-un bloc si am urcat scările pana la etajul 8. L-am văzut cum își scoate cheia din buzunar si o introduce in clanța, deschizandu-mi politicos usa. Mi-am șters lacrimile ca sa pot privirii bine luxul din apartamentul lui.

Am privit curioasa in partea stânga a holului lung era bucătăria modernă, fiind dotata cu multe technologii. Dulapurile si sertarele mobilei erau de un negru strălucitor. Apoi, am privitul partea dreapta, unde o canapea uriașa de un crem liniștitor era poziționatăi  in centrul încăperii. In fata canapelei, era un TV imens. Orhidee frumoase erau așezate pe rafturile de aceeași nuanță de negru cu cea din bucatarie.

Toate acestea au durat cam un minut, căci dupa, m-a intrerupt bărbatul din gândit.

-Cand te-am văzut acolo, pe jos si plângând, ma gândeam ce ai fi putut păți. Si încă ma întreb asta. Asa ca, dacă ai chef de povesti, te rog sa imi explici ce s-a întâmplat acolo. Nu vreau sa te presez prea tare.

M-am uitat la el si am încuviințat. Acum ii puteam vedea chipul limpede. Avea parul lunguț si o cărare deranjata. Ochii ii erau de un căprui intens. Trăsăturile fetei parca erau sculptate, el fiind opera de arta a celui mai cunoscut artist. Avea putina barba, dar era tunsa foarte scurt. Era foarte înalt. Arăta de vreo 25 de ani.

-Ti-e foame? Sete? am dat din cap ca nu. Sa imi spui dacă ai nevoie de ceva. Era sa uit, zâmbi el. Eu sunt Dylan, spuse, întinzându-și mana către mine.

-Noah, i-am răspuns, strângând-i mana, si zâmbindu-i. Pot sa iti povestesc ce s-a întâmplat, dacă vrei.

-Sigur! Hai sa stam jos. Se puse pe canapea. Mam trântit si eu lângă el.

-Păi, eram cu el si el s-a aruncat dintr-o data protectiv in fata mea. Apoi, am auzit împușcătura. El a căzut pe jos, făptașul fugind ca un laș. I-am analizat glonțul care era înfipt in inima. Era mort. Asa ca, am chemat salvarea, care el resurscitat înainte de a-l declara decedat.

-Imi pare extrem de rau pentru pierderea ta, Noah. Ma cuprinse cu brațele lui .mari protector. Eu nu mi-am putut stapâni o lacrima firava care căzuse pe obrajii mei roșii. Cand ne-am desprins din îmbrățișare, mi-a șters lacrima cu degetul lui, iar cu cealalalte degete si mana lui stânga mi-a cuprins fata in palmele lui mari.

Ma uitam in ochii lui, parca pierzându-ma. Niciunul dintre noi nu făcea nicio mișcare, pana cand, și-a apropiat capul de al mei si m-a sărutat apăsat si firav.

- Daca se mai i-a cineva de tine, iti face vreun rau sau te rănește, o să-l omor cu mana mea, promit, imi șopti la ureche. S-a ridicat brusc. Cred ca va trebui sa împărțim patul, dacă nu te superi, imi spuse zâmbindu-mi superior.

-Bine, i-am răspuns eu. Doar ca o sa am nevoie de un tricou care ți-e si tie mare, am râs eu.

-Hai sa vedem ce am, imi răspunse el. Am mers in dormitorul lui imens, unde așternuturile patului erau toate negre, perdelele roșii, 2 dulapuri mari negru lucios. Deschise unul dintre ele si imi înmână un tricou de un albastru deschis foarte frumos. Te deranjează dacă dorm in boxeri? ma întrebă el cu fata foarte serioasă.

-Ăăă, m-am bâlbâit eu. Ii ok, am zis eu roșind. Ma duc sa ma schimb, i-am spus in timp ce mergeam cu tricoul meu spre baia dormitorului.

Dupa ce m-am schimbat, am ieșit din baie si am avut o senzație foarte ciudata si amuzata cand l-am văzut pe Dylan întins sub cearceaful negru. Picioarele ii erau descoperite. M-am îndreptat spre pat sfioasa, încercând sa nu fac momentul mai penibil decât era deja. M-am asezat pe pat, si abea atunci am observat cat de insistent se uita la mine. L-am privit in timp ce ma întindeam.

Buzele lui erau magnifice. Atat de catifelate, încât nimeni nu ar fi putut sa le reziste. Asa ca, m-am întins pana la el pentru al săruta scurt, mentinandu-mi capul deasupra fetei lui. Se ridica putin pentu a putea continua sărutul început, punându-se el deasupra mea. Încercă sa imi ridice tricoul, dar i-am prins mana si atunci ne-am oprit din sărutat.

-Nu acum, Dylan. Te rog, i-am soptit eu.

-Cum vrei tu, si imi răspunse cu un sărut pe frunte. Se dădu înapoi si ma luase in brațe. A stins lumina, si asa am adormit, îmbrățișați, eu cu capul pe pieptul lui, visând.