Vieți ascunse II

28~

— Tot ce trebuie tu să reți este că nimic din ce ai auzit și văzut nu trebuie să ajungă mai departe. Pentru binele dimensiunilor noastre, și al lui Oliver om, nu spune nimănui nici cel mai mic detaliu. ~ Oliver

Hector a dat ușor din cap aprobând.

— Când voi găsi o cale de întoarcere, promit că vei uita de toată trauma asta. Îmi pare rău, Hector... ~ Oliver

— Chiar...se întâmplă toate astea? Nu visez? ~ Hector

— Știu că e greu de crezut, însă totul e real. Când am ajuns aici mi-a fost foarte greu să înțeleg de ce nimeni nu știa despre ce vorbesc. Așa că am preferat să ascund acest lucru. ~ Oliver

— Deci la asta te refereai atunci! Credeam că era vreo glumă proastă sau ceva. Țin minte că m-ai întrebat ceva de criminali, parcă. ~ Hector

— Da... apoi mi-ai spus că orașul ăsta e cunoscut ca fiind cel mai sigur din țară. ~ Oliver

— Nu-mi vine să cred că e real... ~ Hector

— Înțeleg... Pare o nebunie totală. ~ Oliver

— Dar cum o să te întorci înapoi dacă îți dispar puterile? ~ Hector

Am oftat zgomotos gândindu-mă pentru câteva secunde. De data aceasta, nu mi-a trecut nimic prin cap care să mă ajute.

— Eu... Nu știu.. ~ Oliver

— Nu erai tu cel care venea mereu cu ceva...? ~ Hector

— Deci până și aici Oliver se descurcă, nu-i așa..? ~ Oliver

— Într-adevăr... Mereu reușea să găsească o soluție chiar și în cele mai critice situații... Era uimitor. ~ Hector

— Și totuși l-ai înșelat. ~ Oliver

Hector a dat să spună ceva, dar s-a oprit. Și-a plecat capul uitându-se în jos.

— E vina ta. Tu ești cel care m-a mințit. Ceva înăuntrul meu se stingea cu fiecare moment în care... păi, în care erai tu. ~ Hector

— Ce vrei să spui? ~ Oliver

— Când ai intrat în noaptea aia în casă cu cămașa plină de sânge și flori în mână.. Sau când îmi spuneai că nu poți să-mi spui adevărul. Și când evitai să vorbești cu mine. În plus, ai devenit foarte distant.. ~ Hector

— Pentru că voiam să evit să-ți arăt ce ai văzut. Și pentru că eram prea concentrat pe a găsi o cale de a mă întoarce acasă. Și faza cu florile... atunci a fost momentul când am început să fac ce ți-am arătat. În seara aia...am simțit nevoia să omor.. ~ Oliver

— Ești inuman. ~ Hector

Șopti Hector uitându-se în altă parte.

— Până la urmă nu sunt om... nu...? Să știi că nu ajungi cel mai bun criminal fără victime. Sper doar că Hector reușește să conducă organizația în lipsa mea.. ~ Oliver

— Adică, eu din dimensiunea ta? ~ Hector
Întrebă încet el.

— Da.. ~ Oliver
Am răspuns eu cu jumătate de gură, gândindu-mă la ce se poate întâmpla în lipsa mea.

— Acum vreau să știu mai multe despre mine din altă dimensiune. ~ Hector

Deși am rămas puțin surprins de cuvintele lui Hector, am înțeles cumva motivul dorinței lui. Am aprobat lent din cap începând să vorbesc.

— Păi.. El e mâna mea dreaptă. Unul din cei mai buni criminali. Și-a câștigat numele de mână dreaptă cu mult dinainte să fim împreună. A dovedit că e puternic în ciuda fizicului, căci uneori mentalitatea e mai puternică decât corpul. Iar Hector a arătat acest lucru. E puternic și fizic, însă după niște incidente...viol zilnic, bătăi, sclavie... corpul lui n-a mai putut îndura. Cu toate acestea, a reușit să se țină bine mental, iar ăsta e unul din motivele pentru care îl iubesc. ~ Oliver

— Hector ăsta...pare foarte tare. De ce nu l-ai salvat? ~ Hector

— Chiar vrei să afli povești din lumea mea? Nu sunt prea plăcute. În plus, nu-mi amintesc în totalitate. ~ Oliver

— Păi, sunt doar curios cum a ajuns la sclavie. Ziceai că ești cel mai puternic. ~ Hector

— Vezi tu, uneori și cei mai puternici au momente slabe. Un grup puternic de criminali aflase despre relația noastră. Așa că l-au răpit ca să mă atragă la ei. Inițial l-au pus la muncă. Apoi, au început să-l bată și să-l violeze... N-a durat mult până a început să le placă. Nu mă mai voiau doar pe mine, dar și pe el, așa că și-au unit forțele și au făcut găsirea lui mai grea decât mi-aș fi putut imagina vreodată. A fost o perioadă grea. Plângeam zilnic și începeam să înnebunesc încet încet. Pur și simplu nu-l puteam găsi și mă învinovățeam pentru asta zilnic.  ~ Oliver

Am simțit cum lacrimile începeau să se scurgă pe fața mea. Cu fiecare cuvânt care îmi ieșea pe gură, cu atât mai multe detalii îmi veneau în cap. Deși uitam lucruri, n-am uitat niciodată povestea asta. Și era ciudat, fiindcă pentru un motiv sau altul, uitam toate detaliile despre puterile mele, dar despre Hector n-am reușit să uit nimic.

— Cum să fi fost vina ta dacă EL a fost răpit?? ~ Hector

— Pentru că nu am fost acolo să-l apăr. El a ieșit afară cu Antonio, iar acasă s-a întors doar Antonio, panicat fiind și respirând greu, fără Hector. Țin minte cum îmi trimiteau filmulețe când îl violau-    El îi implora să nu-l filmeze... Ba mai rău... o dată am fost apelat de un număr necunoscut. Era un apel video... Când am răspuns, l-am văzut pe Hector ținut de păr, în timpul actului. A început să-și ceară scuze. Aproape îmi spuse numele, care pe atunci trebuia să fie anonim. A început să-i implore să încheie apelul, dar ei doar îmi spuneau cum n-o să se oprească din viol, și cum le place prea mult să facă toate lucrurile astea. ~ Oliver

Lacrimile începuse să curgă una câte una pe fața mea.

— Și cum ai reușit să-l salvezi...? ~ Hector

— Găsise un telefon. M-a sunat de pe un telefon uitat de unul din violatori. Fix atunci intrase cineva în camera în care era. Hector a fugit, iar apoi am auzit țipete și fiare căzând. Datorită apelului am reușit să-l localizez. Când aproape am ajuns acolo, l-am văzut pe Hector șchiopătând spre mine, cu alte 10 mașini în spatele lui, care îl urmăreau. Aproape îl ajunseră, însă fix atunci am ajuns și eu. Am coborât din mașină aproape în mers și am fugit spre el. L-am băgat în mașină și am încuiat-o. Apoi... l-am văzut pe cel care plănuise tot. Avea cu el alți zece inși. A fost o luptă grea, împotriva a 10-11 oameni. Greu de crezut cum un singur om a reușit să doboare 10, nu? Adrenalina și gândul că Hector era într-o stare critică în mașină m-a făcut să rezist. Însă după ce i-am doborât pe toți, am căzut lat. Fusesem înjunghiat în punctul meu slab. ~ Oliver

— Și ce s-a întâmplat cu Hector din mașină? Și cu tine care erai la pământ?? ~ Hector

— Hector.. m-a salvat. A coborât din mașină, și a găsit un telefon funcțional în mașina lor. L-a sunat pe Anto să vină cu întăriri, apoi mașina a explodat. Hector a căzut lângă mine, și am fost salvați de Anto și Yu... ~ Oliver

Hector s-a uitat la mine observând cum lacrimi după lacrimi mi se scurgeau pe față. Am încercat să le ascund, însă nu am reușit. Hector m-a tras într-o îmbrățișare strânsă...

.
.
.
Va urma...
.
.
.