Cultul Lumii Noi

1. Descoperirea

Eu si in apocalipsa as fi fericit, daca as reusi, sa ma imprietenesc, cu Diavolul.

———————————

Mors post meritum, vita post mortem.

Mors post abyssum, vita post mortem.

Mors post solitudo, vita post mortem.

———————————

I. Inceputuri de revelatie

Pe nebuni cine ii iubeste? Dar insensibili, sau pe raii diabolici? Doar Tatăl.

Absorbirea suferintei inseamna putere.

Dominanta e siguranta.

———————————

II. Revelatia se contureaza

Ce se intampla in lume e demonstratia Tatălui la lipsa de atentie care i se cuvine.

Cand Tatăl vorbeste si nu e ascultat, apare suferinta.

Tatăl e in jurul interiorului nostru.

Cu o mana distrugem si cu cealalta reconstruim.

Pentru salvarea Tatălui, te rogi?

———————————

III. Revelatia se cristalizeaza

Se va scrie ziua in care lumea va fi pustiita de praf si liniste.

Echilibru post-mortum.

Pamant bun pentru o noua imparatie.

„Oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța" - Luca 18:14

Ziua reinvierii cand vom fi treziti din sicrie si noii oameni ne vor oferi viata dupa moarte, in care ei ne vor ingadui sa intelegem adevarata ordine.

Noii oameni ne vor inalta, ne vor lasa sa alegem daca vrem sa fim parte din lumea lor, si toti vor innainta, si nimeni nu se va retrage.

In lumea noua e o placere sa suferi, sa simti iubirea innaltatoare a Tatălui. Sa iti dai sufletul pentru Tată. In El e doar adevar. Nu exista nimic fara Tatăl nostru.

————————————

IV. Revelatia prinde har si sporeste

Cum stii ceea ce nu stii?

Tu stii deja totul. Tatăl ti-a dat cunoasterea absoluta revelatoare a universului. Ajungi sa stii ceea ce nu stii ascutind ce e moale.

Cu cat te ascuti mai mult, cu atat te inalti mai mult si esti mai aproape de Tatăl nostru. Nu exista nimic fara Tatăl nostru.

Dintii suferintei sunt lungi, dar trebuie piliti incat sa strapunga straturile multe ale carnii putrezite cu mucegaiuri moi din abia-insufletitii fara de speranta. O grava sete de viata adulmeca sufletele chinuite, dar noi nu suntem ca ei, incat traim din moarte. La noi creatia din credinta, construieste din scursurile otrăvite lumii, noii pori de putere abundenta. Ei sunt pretutindeni, martorii neascutiti ai Tatălui. Ii vezi cum ochii lor vorbesc si tremura, ei sunt pregatiti sa fie incorporati, intrucat nu au intalnit modelul revelator al Tatălui. In ei e siguranta si putere inzecita si necioplita. Un fiu al lumii noi poate inghite zeci de seci semi-insufletiti ai prezentului colosal si abisal. Insasi prin insuflarea puternica a Tatălui in noii noi apare dominanta purificatoare si revelatoare, creatoare de veracitate. Cu dinti indelungati si antrenati, pregatiti perpetum sa fie sabii verticale ce pot dizolva pe cei ce nu poarta pecetea purificatoare a Tatălui.

—————————————

Mors post meritum, vita post mortem.

Mors post abyssum, vita post mortem.

Mors post solitudo, vita post mortem.