Din trandafiri si miere.

Capitolul 3.

Intru grabita pe usa din spate a clubului, in vestiar, si dau jos rochia de pe mine fara sa imi pese ca probabil Nathan se holbeaza iar de dupa usa ca un obsedat. Tata mi-a scris deja 20 de mesaje sa ma intrebe unde sunt si de ce am plecat, dar nu i-am raspuns la nici unul. Sunt mare, nu e problema lui ce fac si cum cine umblu.
Scot din dulapul meu costumul roz pe care l-am pastrat pentru ocazii speciale, si tocuri imense cu sclipici, imbracandu-le cat pot de repede.

La dracu'!
           Arat sexy!

— Uite cine si-a facut aparitia!
           Il aud pe Nathan vorbind in spatele meu, si ii observ trupul sprijinit de tocul usii prin reflecia oglinzii la care ma tot holbez.
— Hai lasa-ma, unde e sarbatoritul?
— Ooo, zice ranjind si vine mai aproape, cineva e incinsa rau, huh?
           Ii pot simti respiratia pe ceafa si trupul imens aproape acoperindu-l pe al meu de la spate. Inca ii pot vedea ranjetul in reflectia oglinzii si e dezgustator. Nu inteleg de ce Nathan simte nevoia sa-mi faca avansuri stiind clar ca nu ma atrage oricat de frumos si atragator ar fi. Inima mea apartine Mayei si atat, ea e singura persoana pe care o iubesc.

— Imi stai in cap, Nathan, ii atrag atentia pe un ton dezgustat si ma intorc spre el.
— Cantaresc dublul greutatii tale, imi spune pe un ton batjocoritor, probabil te-as fi omorat deja daca as fi avut ocazia sa-ti stau in cap.

           Rasuflu bosumflata dandu-mi ochii peste cap, si ma indepartez de el. Nu pot sa cred cat de mult ma dezgusta baiatul asta.
— Ai grija, pare sa te cunoasca.
           Ma opresc in tocul usii cand ii aud cuvintele, provocand o stare de confuzie in intregul meu corp, apoi imi vad de drum, stiind ca se refera la sarbatorit.

***

           Clubul e plin ochii de oameni cu mintile imbibate in bautura, si reusesc sa imi fac loc printre ei ajungand la sfantul loc unde am dansat pentru un an de zile de cand sunt aici.
           Pregatita sa incep, facand miscari gratioase la bara care probabil o sa ii bage in mormant pe boșorogi de aici, privirea mi se opreste pe fata mult prea cunoscuta a cosmarului pe care speram sa nu-l mai revad vreodata.
           E acolo, si ma priveste cu pofta si dorinta, pregatit sa sara pe mine in orice secunda. Picioarele mi se inmoaie iar mainile imi transpira pe bara de metal, respiratia mi se opreste pentru o secunda, iar cand vad ca inainteaza spre mine nu imi doresc decat sa ma topesc ca o inghetata lasata pe o banca in parc, si sa dispar din peisaj ca si cum nu am existat niciodata.
           Kaden e aici.

— Te pot ajuta cu ceva? cuvintele imi ies pe gura tremurand usor, fara sa le pot controla.
           Iar el tot ce face e sa ma scaneze de sus pana jos, ochii lui oprindu-se pe sanii mei in sutienul roz pe care il port. Perversul dracu'.
— Cat esti dispusa sa-mi ceri, incepe sa-mi spuna, ca sa-mi dansezi in poala?
           Ochii mi se maresc cat cepele cand aud ce ma intreaba, iar un deja-vu din seara aceea acum un an ma loveste direct peste fata si ma impusca in piept.
— Cred ca ai inteles gresit, ii zic incercand sa par sigura si confidenta insa totul tremura in mine nebuneste. Nu practic dansuri personale.
           Rade in batjocura la cuvintele mele si face inca un pas spre mine, sprijindu-si corpul masiv si atragator pe bara, privindu-ma cu aceeasi dorinta.
— Si plus, continui sa spun inainte ca el sa o poata face, ce ar spune scumpa ta sotie despre faptul ca ma rogi sa-ti dansez? intreb cu un ranjet plin de venin, iar privirea i se raceste. E macar aici? Sau ai gonit-o si pe ea la fel cum faci cu oricine cand esti plictisit?

Regret imediat cuvintele spuse pentru ca e clar ca e afectat de ele, atat de afectat incat tot ce face e sa ma priveasca ranit si rece, apoi in sfarsit isi dezlipeste buzele pentru a vorbi, si zice:
— Daiana e moarta, rozy.

Oh.
Nu stiu ce as putea sa zic, informatia si cuvintele lui sunt ca un ecou in mintea mea care rasuna in gol de vreo cateva ori. Nu-s trista, de ce as fi? Tarfa aia mi-a facut viata un calvar cat timp lucram pentru el, dar totusi... spre deosebire de ea, eu am sentimente.

— Acum raspunde-mi la intrebare. Cati bani vrei? ma intreaba iarasi.
— Nu am nevoie de banii, Kaden. Numai sunt fetita aia vulnerabila si disperata pe care ai cunoscut-o in trecut, am banii mei acum.

Rade iar in batjocura, ca si cum nu mi-a spus acum cateva secunde ca mama copilului lui e moarta, si isi impinge trupul de pe bara, tăbărând peste mine.
— Sa inteleg ca ai gasit fraierul care sa te intretina?
— Eu nu profit de oameni, zic aparandu-ma. Se numeste noroc.
Din nou, un raset ii scapa printre buze. Doamne cat de mult imi doresc sa il pocnesc in fata aia perfect simetrica si sexy.
Ii simt mana atingand o suvita din parul meu, jucandu-se cu ea printre degete, iar nervi preiau controlul. Ii imping mana astfel incat sa nu ma atinga, iar maxilarul i se inclesteaza infasurandu-si astfel mana din nou, la ceafa. Il strange in pumn fortandu-ma usor sa ma uit la el, apoi vorbeste.

— Am platit bani grei sa-ti vad fundul dansand pe aici asta seara, ma astept la servicii de calitate din partea ta.
A platit bani grei, e exact ce mi-a spus si Nathan aseara. Asta inseamna ca... Cum naiba nu m-am gandit mai repede la asta? Bineinteles ca el e sarbatoritul, altfel de ce ar fi aici. Dar totusi, de ce isi serbeaza aici ziua de nastere?
Doamne, bogatii si avioanele lor private.

— Daca nu le indeplineste, continua strangand mai tare de parul meu, seful tau va fi tare dezamagit de tine. Ba chiar, ar fi atat de dezamagit incat cu o plangere din partea mea ar inchide intreg clubul.
Ma incrunt si incerc sa il imping de langa mine, bosumflata. Sa fiu data afara nu suna atat de rau, dar sa fie inchis clubul suna groaznic. Tatal lui Nathan si-a petrecut intreaga viata sa faca clubul asta ce e acum...

— Bine, zic intr-un final si deja ii vad zambetul nesabuit cum se largeste pe fata lui perfecta. Mergi pe canapea.

Rade din nou, si strang din dinti doar ca sa nu il pocnesc.
— Nu, iubito. Canapeaua e pentru amatori, tu dansezi in separeuri in seara asta.