𝐔𝐌𝐁𝐑𝐄 𝐃𝐈𝐍 𝐓𝐑𝐄𝐂𝐔𝐓

12 1 0
                                    

                      𝒫𝓇ℴ𝓁ℴ𝑔

             Se spune că viața omului începe cu prima respirație,dar viața mea a început când am încetat să respir.
Încă îmi amintesc când am  văzut-o prima dată de atunci respirația mi s-a oprit iar eu am început să trăiesc.

      Tata  găsise o slujbă de șofer în Millano , ne luase și pe mine și pe mama cu el . Am ajuns în fața unui conac imens ei erau uimiți cât de frumos era și imens totul,dar eu nu eram așa. Avem doar 9 ani,eram doar un copil pe atunci iar un copil nu prea știe diferența între mare și mic.

      În momentul acela nu știam că acea casa va deveni casa mea.Tata era fericit , venise la oraș să -și schimbe viața dar viața mea a fost cea care sa schimbat.Îmi aduc exact acel moment...acel moment care mi-a tăiat respirația iar viața mea a început

           Purta o rochie roz de prințesă și stătea pe scaunul pianului , fotograful îi făcea poze. Mă uitam hipnotizat la ea...zâmbea și era așa delicată cu tot ce atingea era ca o păpușă de porțelan. Avea ochi albaștri iar părul castaniu strălucitor ...arăta exact ca o prințesă.

    Eu stăteam în spatele unui stâlp din conac  și o priveam atent iar atunci din nou mi să tăiat respirația...m-a privit...fix în ochi, în acel moment am dat ochi cu cel mai frumos cer văzut vreodată și mi am dat seama în momentul acela ca m-am îndrăgostit la prima vedere.

        Aurora Cavallaro a devenit atunci întregul meu univers,viața mea,liniștea și fericirea. Existența mea nu avea rost fără ea

𝐔𝐦𝐛𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum