Gen: * Vârcolaci / Dramă / Dragoste*
Încrederea în ceilalți a dispărut o dată cu trecerea anilor. Ea a dispărut, dar a renăscut asemeni Păsării Phoenix din propria-i cenușă și din mila unor bestii...
Animalele sălbatice au ado...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pisica Înfricoșătoare
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
E doar un weekend obișnuit. Un simplu și afurisit sfârșit de săptămână normal, în care ciudățeniile de acasă și de la facultate nu mă înconjoară. Atât și nimic mai mult!
Îmi repet în mod constant doar pentru a păși mai alert către pădure, având la mine doar un mic rucsac cu haine de schimb, ceva de mâncare și apă. Nici măcar nu știu de ce am acceptat o așa stupizenie de provocare, dar știu că eu nu cedez. Nici în fața unor idioți precum Callum și amicii lui. Nici în fața fratelui meu, sau a tatei. Și nici în fața mea.
La naiba, Nia! Ce ți-a trebuit ție provocare?!
Îmi repet papaglicește în timp ce vorbesc singură pe drumul către nicăieriul uriaș și lipsit de umanitate din pădurea mare, densă, verde și plină de tot felul de creaturi sălbatice. Sunt absolut sigură de asta. Îmi dau ochii peste cap, dar nu mă opresc. Continui să calc din ce în ce mai apăsat, uitând per complet de tot și toate, în timp ce-n mintea mea se derulează încă scenariul filmului în care am reușit să fug de acasă. Căci „plecat", nu se pote numi.
La naiba!
Razele puternice ale astrului îmi lovesc cu o forță și mai mare pielea măslinie, așa că îmi acopăr mai bine fața cu șapca lui Dave pe care am luat-o din dulapul meu. Oricum ar fi, el mi-a dat-o acum ceva timp în urmă cu scuza că „îmi va proteja fățișoara de bebe mic" .
Ce prostie!
Obosită, mă opresc lângă un copac mare, gros și maroniu, îmbrăcat în petalele lacrimilor cerului, simțindu-mă de parcă aerul ar începe să devină irespirabil. Și deși continui să vorbesc singură, întrebându-mă ce caut eu aici?, totuși îmi cobor privirea pentru o secundă, căutând disperată orice strop de aer proaspăt și rece. Zăpușeala aceasta îmi arde până și scalpul acoperit de șapca roșie, însă tot nu voi renunța. Un pariu este un pariu, până la urmă.
