Încă un pahar, te rog...

Prolog

 
—————————————————

  Inima îmi bate cu putere în piept, simt ca voi ceda. Mă așez pe scaunul de lângă ușa de fier. De ce tocmai eu să pățesc asa ceva?

  — Klara Evens? Te rog să mă urmezi în cabinet.
 
  Mă conformez și îl urmez pe doctorul înaintat în vârstă, din fața mea. Îmi face semn să mă așez pe scaunul din fața biroului pentru a-mi da rezultatul analizei.

   —Felicitări!
  
   Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare și lumea se destramă. Pentru câteva secunde sunt aruncata în gol, și tot ce reușesc sa spun este o întrebare stupida:

  —Sunt însărcinată?
  —Da domnișoară, nu asta doreați să aflați? Sunteți însărcinată în 2 săptămâni.
—Nu se poate.... zic eu mai mult pentru mine.

  Părăsesc cabinetul plângând și ma îndrept spre primul taxi care îl găsesc. Îi arunc niște bani fără sa ma uit câți sunt deja și îi spun sa ma ducă în parcu Central. Era singurul loc unde ma puteam liniști în momentul de față.

  Cobor din taxi și fug grăbită spre pontonul de lângă lac și primul gând e să mă arunc pentru a scăpa de problemele pe care le am.

  Sunt prinsa totuși într-o alegere și un copil care nu știu al cui este. Trag aer în piept moment în care ma simt împinsă în apă. Simt cum apă îmi inunda plămâni și încerc să țip după ajutor. Dar în loc sa fiu salvată, simt cum mi se întunecă imaginea și totul dispare încet.
        

—————————————————