Promisiunea.

Asteptarea

- Olivia, hai odata!

- Acum cobor, matusica!

- Hai odata, vrei sa-i facem sa se razgandeasca inca din prima zi, stii ca abia i-am convis sa poti sa vi sa ma ajuti in bucatarie.

- Sunt gata, vei vedea ca nu voi face nici cea mai mica greseala.

- Aha, stiu eu...sa speram!

      Martha Thomson, matusa Oliviei a convins-o cu greu pe doamna Emma Smith sa o poata aduce si pe Olivia sa o ajute in bucatarie, doar cu o singura conditie: Olivia sa nu iasa din bucatarie cat masina fiului ei este acasa. Emma nu accepta nici o tanara adolescenta in casa lor din cauza fiului ei, Kerem, un tanar adolescent pus pe distractie. 

Odata ajunse la casa familiei Smith, amandoua s-au pus sa pregatesca masa. 

- Martha, te rog sa asezi masa pe teresa! striga Emma intrand usor in bucatarie.

- Buna dimineata, doamna Smith! zise usor timida Olivia.

- Buna dimineata...doamnisoara!

- Buna dimineata, doamna Smith! continua Martha. Ea este nepoata mea, Olivia, va promit ca nu vor fi probleme.

Emma, o femeie la vreo 50 de ani cu o silueta de invidiat, un par blond mereu coafat o analiza timp de cateva secunde pe Olivia, o tanara de 19 ani, inalta cu un par lung brunet, cu ochii albastri ca cerul insorit si cu obrajii rosii de rusine, dupa care dand sa iasa din bucatarie, adauga...

- Te rog sa te grabesti, Martha!