Vino, descopera-ma! (BTS fanfic)

Legenda e gresita

- Acum e randul meu. Multa lume spune ca aceasta este doar o legenda si o poveste de adormit copii, insa sunt persoane care spun ca EL chiar exista. Totul incepe cu bataia ceasului la ora 12 noaptea, cand intunericul prinde viata si cosmarurile devin realitate. Atunci apare el. Pentru inceput doar ca o fantasma ascunsa bine in cele mai intunecate colturi ale mintii, apoi, pe zi ce trece, va aparea din ce in ce mai des, iar mai apoi va prinde viata cu ajutorul fricii tale. Te va urmarii zile in sir in toate visele tale si va transforma si cel mai frumos vis in cel mai groaznic cosmar al tau. Dupa ce va prinde viata, va incepe sa iti dea tarcoale in fiecare clipa din zi, dupa care iti va cere sa omori fiecare persoana din jurul tau, inainte ca el sa te omoare. Te poate folosi ca arma, sau tu il poti folosi ca razbunare impotriva celor ce ti-au gresit. Te va asculta pana in ultima clipa, clipa in care tot el va decide ca viata ta se incheie. Odata ce l-ai cunoscut nu vei mai avea scapare. Se spune ca daca un grup de persoane asculta aceasta legenda, el va alege o singira persoana din toate. Daca te va gasi dormind se va strecura in visul tau si te va bantui. Deci aveti grija, domnul Midnight poate fi pe urmele oricui... Somn usor dragii mei! Fie ca Midnight sa va ocoleasca pe fiecare din voi.
Un cor de strigate umplu padurea. Cu totii o sorbeau din priviri cu niste ochi mari si panicati pe fata ce tocmai terminase de vorbit. Adara isi dadu ochii peste cap si se ridica plictisita de pe busteanul umed.
- Doamne, ce copii puteti fii! spuse ea acuzatoare.
- Dar Ada...
- Niciun dar! Si mie imi spuneau parintii ca Bau-Bau e inchis in dulap si daca nu dorm o sa ma manance. Prostii!
Se uita in jurul ei si observa ca toti o privesc ciudat. Da drumul unui oftat zgomotos si se uita in foc. Facu un pas in spate surprinsa cand la baza focului de tabara i se afisa un zambet ciudat. Scutura din cap si se incrunta.
- In fine. Mie mi-e somn, noapte buna!
Adara se intoarse pe calcaie si se indrepta spre cort. In spatele ei, grupul de elevi statea inspaimantat. Multi dintre ei nu aveau de gand sa doarma in seara asta, ca masura de precautie.
Foarte multi oameni credeau in legenda lui Midnight. Au fost chiar cazuri in care multi ucigasi dadeau vina pe un anume spirit malefic ce ii amenintase sa faca asta, dar imediat dupa declaratii au disparut de pe fata pamantului fara niciun indiciu.
Adara se strecurase in sacul de dormit si stinse lampa. Afara toata lumea susotea. Povestea chiar starnise agitatie printre ei, insa Adara parea foarte detasata.
Daria tocmai intrase in cort. Era atat de grabita sa incheie fermoarul cortului incat ii aluneca mereu printre degete.
- Nu ai vrea si un lacat pentru mai multa siguranta? chicoti Adara.
- Ai asa ceva? tresari Daria.
Adara cazu pe spate incepand sa rada. Daria insfaca o perna si i-o arunca in cap Adarei, dupa care aceasta inceta.
- Tie chiar nu ti-e frica? murmura Daria printre dinti.
- De ce? De niste basme si legende? ii raspunse Adara nepasatoare, dupa care isi puse capul pe perna si se inveli cu o patura inchizandu-si ochii.
- Da, dar...
- Culca-te! o intrerupse ea.
Era doar ora 22. Toti s-au dus in corturi, iar in micul camp se lasa linistea. Adara adormi. Incepu sa viseze.
Era intr-o incapere foarte mare plina de mobila, care era asezata ca un labirint. Era intuneric si se putea simti praful din aer ce ii dadeau tarcoale narilor. O inspiratie adanca involuntara si un stranut. Ecoul stranutului ei traversa toata incaperea. Era ca intr-un film de groaza din anii 70, insa victima nu era ea. Pe langa ea trecu Pan, o colega. Parea ingrozita. Trecu in fuga pe langa ea ca si cum nu ar fi fost acolo. Adara incerca sa o strige, insa nu avea glas. Incerca sa o urmeze la pas, insa nu se putea misca. Era ca si cum prezenta ei in acel vis era insignifianta, insa totusi obligatorie. O urma cu privirea si observa de ce fugea Pan: o aratare imensa in chip de lup. Picioarele din fata ii erau pline de par cenusiu, murdare si zgariate, prevazute cu gheare gigantice, iar picioarele din spate se terminau cu niste copite de cal. Corpul sau era scurt si imbuibat. Coada sa era lunga si plina de par ce semana izbitor cu un sirag de tepi, iar capul sau era exact ca cel al unui lup obisnuit, la ureche purtand un fel de cercel de tinichea, iar dintii sai erau invaluiti in sange.
- Legenda e gresita... Auzi Adara o voce, iar mai apoi un tipat ascutit o facu sa tresara si sa se trezeasca.
Privi speriata in jur. Daria aprinse lampa. Adara insfaca lampa, deschise grabita fermuarul cortului si iesi afara. Mai multe corturi incepura sa se lumineze. Dintr-un singur cort se auzeau inca tipete, asa ca se grabi intr-acolo. Ajunsa in fata cortului, descheie fermoarul si ramase socata. Scapa lampa din mana si isi acoperi gura deschisa larg, ingrozita. O lacrima i se strecura afara din ochi si i se prelinse pe obraz. O fixa cu privirea pe Pan care zacea intr-o balta de sange, iar colega ei de cort tipa ca din gura de sarpe. Diriginta o ajuta pe fata sa iasa din cort. Adara se holba la Pan, care ramase cu aceeasi expresie ingrozita pe care o avuse in visul ei. Fata ii era mutilata de o pereche de gheare, ce patrunsera adanc in piele si o scrijrlisera pana la os. Facu un pas in spate si parca simti o rasuflare calda in ceafa. Incremeni.
- Ti-am spus ca legenda e gresita... Acum misca!
Ceasul batu in clipa urmatoare ora 00:01. Adara privi ceasul. Cand se trezise fusese ora 00:00. O trezise tipatul. Oare... Midnight... chiar exista?
- Daca nu te misti mai repede omor pe toata lumea de aici! auzise Adara aceeasi voce care ii ordonase sa se indeparteze de tabara si sa intre in padure. Mergea tematoare unduindu-se cu grija printre crengile copacilor mai scunzi.
Un marait surd o facu sa se infioare.
- Opreste-te!
Adara ingheta in locul in care era. Inca putea auzi sirenele masinilor de politie si plansul colegelor ei. Privea in gol sprijinindu-se de un trunchi de copac. Cine era? Oare visa? Nu... Nu avea cum.
In cateva clipe, in fata ei aparu un lup imens cu ochii rosii scanteietori si gheare imense. Era aceeasi bestie ce o urmarea pe Pan. Adara facu un pas in spate.
- Daca mai faci un pas iti rup capul pe loc!
Adara ramase stana de piatra privind monstrul ce acum se afla in fata ei.
- Nu sunt eu, insa momentan nu pot face mai mult. Asculta bine, pustoaio, te-am ales din toti astia pentru ca esti speciala. Sper ca nu ma vei dezamagi...
In vocea sa se putea simti o urma de tristete.
- Daca nu vei face ce-ti spun vei avea aceeasi soarta ca si colega ta. S-a inteles?
Adara aproba speriata.
- Bine... Deci... Momentan ma ocup eu de tot. Tu taci si vezi-ti de treaba ca si cum nu ai stii nimic. Pana nu revin la forma umana, sa nu te prind ca incerci ceva, ai inteles?
- D-da...
''Forma umana? Vorbesc cu un lup! Ce naiba se intampla?''
- Pe scurt: nu, nu visezi. Eu sunt Midnight, iar legenda e gresita.
Ada ramase cu gura cascata privind monstrul ce se evapora intr-un norisor de fum rosiatic.