Jessica mări ochii când văzu ce scrie pe bileţel. Nu-i venea să creadă. Oare să fie chiar el? Sau e doar o farsă? Împături la loc biletul, se ridică de pe bancă şi merse în centrul parcului la bătrânul stejar. Fata se uită la rădăcina groasă ce ieşea din pământ. Privirea îi sări pe o scobitură unde era scris: "J&M+BF". Jessica zâmbi şi atinse acele litere abia scobite în urmă cu multă vreme. Acele scobituri în lemnul vechi de zeci de ani îi provocau mii de amintiri frumoase:
"-Mihai, aşteaptă-mă! zise Jessica fugind după el.
-Dar mai repede. Hai mai repede.
-Cum să vin mai repede când tu nu mă aştepţi.
Tot fugind prin parc Mihai se opri în centrul parcului lângă stejarul bătrân, trântindu-se efectiv pe iarba. Avea el zece ani plus multă energie dar se obosise repede cei drept. La fel şi Jessica, odată ajunsă se trânti lângă el dar nu pe iarbă ci pe o rădăcină ieşită din pământ.
-Am o idee, zise el.
-Ce?
-Ce zici să scobim aici pe rădăcina pe care stai tu iniţialele numelor noastre şi când mai creştem să venim aici împreună şi să ne amintim de asta.
-Dar cu ce să scobim? Mihai nici nu avem cu ce şi nici nu cred că avem voie.
-Avem cu ce, nu-ţi face griji! zise Mihai scoţând din buzunar un mic cuţit şi se apucă să scobească în rădăcină: <<J&M+BF>>. Gata, am terminat!
-Să văd ce a ieşit, zise ea entuziasmată dându-l la o parte. Ce frumos!
-Mersi, zise el ridicându-se brusc, o atinse pe umăr şi o luă la fugă. Tu eşti!
-Las' că te prind eu! zise ea ridicându-se şi o luă la fugă după el."
-Ce amintiri! spuse Jessica cu o lacrimă scurgându-se pe obraz.
Fata se ridică şi îşi şterse lacrima. Telefonul brunetei sună. Ea luă telefonul din buzunar şi răspunse:
-Da, Alex.
-Jess eşti acasă?
-Nu sunt acasă. Am ieşit puţin în parc să iau o gură de aer. De ce întrebi?
-Păi, m-a rugat Antonia să îi duc un dosar care la uitat la Robert. Poţi să mergi tu şi să il duci? Ştii unde stă Robert?
-Da, ştiu unde stă Robi, dar nu ştiu unde e Antonia.
-E bine şi aşa. Tu doar du-te şi ia dosarul, îţi trimit printr-un mesaj adresa la care o găseşti.
-Ok atunci plec.
-Mersi Jessi. Acum închid am mult de lucru. Pa.
-Pa şi spor la lucru.
-Mersi, zise el şi convorbirea a luat sfârşit.
Jessica plecă din parc îndreptându-se către apartamentul lui Robert. Ea nu a mai fost la Robert de atunci cu 'răpirea'. Fata se îndreptă spre aleea asfaltată care duce la ieşire din parc. O luă la dreapta pe trotuar şi merse înainte până la o intersecţie unde se duse în stânga şi tot aşa până la apartamentul lui Robert.
-Mersi tată pentru că i-ai dat biletul, zise băiatul vorbind cu tatăl lui la telefon.
-N-ai pentru ce fiule, zise George. Dar tu pe unde eşti?
CITEȘTI
Iartă-mă!(In Editare!!)
Azione(NU CITITI ESTE IN EDITARE) "-Eşti cea mai neînsemnată persoană de pe această planetă! Îmi distrugi viaţa! Ce mai vrei altceva, nu ţi-a fost de ajuns!? Nu însemni nimic pentru mine! Nu esti bună de nimic! -Alex...spuse o Jessica micuţă plângând. -Ni...
