Personaje: Marcus și Nadia
-25.000 de dolari și e a ta.
-Nu poți să îmi faci asta!
Nadia se repezise în fața tatălui său, sperând că îl va putea face să se răzgândească. De diminață totul era normal, până când a intrat pe ușă Marcus, cel mai cunoscut cap al mafiei din zonă. Tatăl ei a avut mari probleme în trecut, iar Marcus i-a oferit ajutorul, cu promisunea că oricând va avea nevoie de ceva ii se va da. Acum, Nadia, tatăl ei și Marcus stau în camera de zi, acasă la părinții Nadiei, iar ea simte că trăiește un coșmar. De față cu ea, tatăl ei negociează prețul cu care Marcus o poate cumpăra pe Nadia.
-Dă-te din fața mea! îi răspunse tatăl ei împingând-o, aceasta dezechilibrându-se.
Însă două brațe puternice o cuprinse pe Nadia, înainte de contactul cu podeaua. Marcus o ajută să revină pe proprile picioare, trăgând-o însă lângă el.
-Nadia este soția mea, iar tu nu ai dreptul să o mai atingi vreodată, rostise ferm Marcus trăgând-o pe Nadia spre ieșire.
POV: Nadia
-Unde mă duci? întreb încercând să îmi retrag mâna și să mă opresc din mers.
Nici nu se pune problema să reușesc, deoarece Marcus este genul de bărbat care dacă vrea ceva, nimic nu îl poate opri. Sunt la propriu împinsă în mașină, pe bancheta din spate și la scurt timp se urcă și el în stânga mea.
-La aeroport te rog, se adresează acesta șoferului care îi face un semn scurt cum că a înțeles.
-Eu nu merg nicăieri cu tine, spun încercând să deschid portiera mașini.
Nervos, îmi prinde încheieturile trăgându-mă puțin înspre el.
-Ascultă-mă bine dulceață. Oriunde voi spune eu că se merge, acolo vom merge. Tot ce știai despre viața ta de dinainte, uită!
Nu știu ce să îi răspund. Sunt cumva speriată, însă prezența lui îmi trimite fiori prin tot corpul. Prima dată când l-am întâlnit pe Marcurs era la o cină mai privată la care insistase tata să merg. Mi s-a părut că e cel mai frumos bărbat de pe planetă. Și la naiba, încă mi se pare la fel.
POV: Marcus
Nu mai scoate un cuvânt tot drumul până la avion. Când ajungem îi fac semn să aștepte puțin, iar după ce îi spun pilotului încotro zburăm am venit să îi deschid ușa. Îi ofer mâna și spre surpinderea mea o acceptă, dar cred că o face deoarece sunt singurul pe care îl cunoaște. Urcăm în avion și deși aș vrea să stea lângă mine încerc să nu forțez nota și o las să stea unde dorește.
Ajungem repede la destinație, iar acolo ne aștepta șoferul meu personal. Stând pe bancheta din spate, aleg să fiu puțin mai înțelegător și docil cu ea.
-Mă urăști? o întreb spărgând liniștea
-Cred că îl urăsc pe tata.
-Deci nu ești supărată pe mine?
-Nu am cum să fiu supărată pe un străin.
Știu că mă place, de prima dată când ne-am întâlnit. Profit de faptul că suntem singuri și nu ne vede nimeni și mă aplec ușor însprea ea.
-Sunt soțul tău prințesă, îi șoptesc aproape de ureche.
Simt cum ii se înfioară corpul, așa că îmi permit să merg mai departe. Îi întorc ușor chipul înspre al meu și mă apropii de ea până ni se unesc nasurile. Îi mângâi ușor linia maxilarului și începe încet să toarcă ca o pisicuță sub atingerea mea.
-Ai curajul să mă săruți? o întreb dorind să îi văd reacția și spre surprinderea mea, reținută, se apropie de mine.
Dar la naiba, suntem smulși din filmul nostru când mașina se oprește și realizez că ne-am întors din nou la realitatea în care eu am cumpărat-o și e obligată să îmi fie soție.
