Addicted

Prolog

Era o dimineata friguroasa de primavara cand Violet si sora ei, Lena, s-au hotarat sa puna capat calvarului prin care treceau din cauza parintilor. Casa lor se afla la cinci minute de statia de autobuz care avea sa le duca in orasul unde vor incepe o viata noua.
Se trezisera cu noaptea in cap si iesisera pe furis din casa, evitand cu greu toate sticlele sparte de pe podea. Violet inspira adanc si o urma pe sora ei cat de silentios putu. Geanta grea pe care o tinea in mana nu reprezenta decat jumatate din toate lucrurile pe care le avea. Adevarul era ca ii era foarte frica. Nu ii venea sa creada ca ea chiar face asta, ca ea chiar isi paraseste parintii alcoolici. Cu greu reusise Lena sa o convinga ca e mai bine sa locuiasca in acelasi apartament cu ea la oras, cel putin pentru o perioada de timp. Altfel, daca ar fi ramas, viitorul ei ar fi fost distrus inainte ca macar sa inceapa.
Cele doua iesisera din casa copilariei lor si incepusera sa mearga spre statia de autobuz. Violet mai arunca din cand in cand priviri spre casa de la marginea satucului, asigurandu-se ca nimeni nu le urmareste.
- Lena! spuse ea cu o voce ragusita. Nu pot s-o fac!
Lena se opri din drum si se intoarse catre ea. O privi in ochi si o lua in brate. Stia cat ii poate fi de greu Serenei sa isi paraseasca casa. A simtit-o pe pielea ei acum sase luni, cand iubitul o ajutase sa fuga. Cu banii pe care ii stransese ba din slujbe, ba din imprumuturi, ba din pusculita, isi putuse cumpara un apartament la marginea orasului. Inca de cand pusese piciorul prima data in orasul care avea sa ii ofere un refugiu fata de tot ce reprezenta trecutul, isi jurase ca o va ajuta si pe Violet sa scape de acolo. De aceea venise in vizita la parinti, ca sa o convinga pe Violet sa vina cu ea.
- Stiu cat de greu iti este, dar trebuie sa o faci. Meriti mai mult de atat, mai mult decat iti pot oferi ei.
Violet isi ridica privirea spre cea a surorii ei si isi musca limba, incercand sa isi ascunda lacrimile. Lena avea dreptate. Voia mai mult de la viata. Nu voia sa fie mereu sluga parintilor ei. Voia sa ajunga cineva. Voia sa isi ia singura deciziile asupra viitorului.
- O s-o fac. Iti multumesc. Pentru tot! spuse Violet si ii dadu drumul din imbratisare.
Autobuzul sosi si cele doua se urcasera in el cu un nod in stomac. De ce amandoua aveau senzatia ca ceva rau se va intampla in acel oras?