"Buna,eu sunt o fetita de 13 ani jumatate,ma numesc Maria,si sunt la acest cămin de la vârsta de 1 an. Povestea mea,e cam ciudata. Nici acum,nu m-am obisnuit,si,nici nu aici si nici nu o s-o fac. Suntem batuti,maltratati,iar mancare primim doar miercurea si duminica. Suntem supusi la munca,la chinuri si la scene horror. Seara,ne culcam la 20:00,si ne trezim la 05:30. Ne sculam ne spalam pe fata,apoi ne imbracam cu hainele peticite si uzate,si iesim afara.
Cei care au grija de noi,sunt niste oameni fara scrupule. Fara suflet,si fara mila. Nu inteleg de ce am fost data la camin. De ce parintii mei nu m-au vrut ?! Nu inteleg..."
Acestea sunt vorbele Mariei,zi de zi..
Suferea micuta pentru durerea ce o suporta decand a aflat ca locul unde statea nu era un hotel si la un momentdat,se va duce acasa la parintii ei. Nu se va intampla asa. Ea este " prizoniera " in acest camin.
* Rina P.O.V *
Nu inteleg cum copii din ziua de azi,sunt niste animale. Nu inteleg de ce parintii nu ii vor,desi ii doresc pana sa apara pe lume,mai mult decat orice.
M-am saturat de tot felul de copii neobrazati,nesimtiti si fara pic de suflet sau minte.
Acestea erau vorbele ce le spunea Rina,cea care avea grija de copii.
Insa cand spunea aceste cuvinte nu isi dadea seama ca este ascultata.
HEY,CITITORI. SPER SA VA PLACA ACEASTA CARTE,SA O VIZUALIZATI MAI MULTI DAR SI SA O VOTATI. SCUZATI GRESELILE SI LASA-TI COMENTARII.
KISS. ....
