Îmbrăcam rochia galbenă și fiecare mișcare era ca zborul unei rândunici. Acolo, pe canapea, era o pereche de ochi care mă priveau cu interes. Erau mari și căprui, ovali ca o migdală, cu o lucire aparte și mă urmăreau în fiecare gest simplu .
Apoi am fost pe câmp. Și era un aer plăcut, iar florile ne înconjurau, se lăsau alintate de soarele care ne mângâia capetele și dansau în adierea dulce a vântului. De undeva se auzea un bâzâit de albine, totul în jur era o veselie dulce, o revenire din amorțeala iernii. El era cu mine, zâmbea, iar în suflet mi se instala primăvara de fiecare dată când îl vedeam . Avea maxilarul bine definit, iar alura lui zveltă și atitudinea degajată mă îndemnau să cred că el e pictorul acestui tablou viu, iar eu sunt muza. Speram să reușească să capteze acest moment în eternitate, să mă contureze aici printre flori, lângă pieptul lui și să fiu în miezul acestui paradis cu același surâs de copil întipărit pe față. Cine e el și de ce mă simțeam așa copleșită de fericire și beatitudine alături de un străin? De fapt e un străin pentru mintea care nu-i poate da nume și vârstă, dar sufletul îl cunoaște și știe că el este cel pe care-l căutam fără să-mi dau seama, căci altfel nu-mi pot explica de ce mă simt așa de strâns legată de omul ăsta.
Lumina lunii se strecura tiptil și-mi contura formele curbe în timp ce mă dezbrăcam. Mă aflam cu spatele la el, dar știam că se uită în oglindă și mă urmărește ca un vânător care-și spionează prada. A coborât tiptil din pat, s-a apropiat de mine și și-a lăsat mâna să-mi alunece pe spate, după care mi-a sărutat umărul cu o finețe care m-a făcut să cred că doar mi s-a părut. La fel de gentil m-a întors cu fața spre el mi-a dat o șuviță după ureche și a început să mă privească de sus până jos, dar s-a oprit asupra ochilor mei. Mă privea intens, cu o dorință fierbinte care mă încingea și pe mine, căci și eu îmi doream la fel de tare să mă atingă, să-l simt, să ieșim din trupurile noastre și să ne încleștăm sufletele care se așteptau demult unul pe celălalt. În schimb, el doar mi-a atins buzele, și-a trecut degetul peste ele și m-a lăsat suspinând de nerăbdare. În cele din urmă, și-a apropiat buzele de ale mele, a fost pe punctul de a mă transforma în victima acestui joc mortal, ne tachinam reciproc, dar apoi s-a auzit un sunet care nu se oprea, un sunet enervant pe care-l recunoșteam și care semăna foarte tare cu alarma ceasului de pe noptiera. Apoi am realizat, am deschis ochii și am țintit tavanul cu privirea.
Am visat... nu pot să cred că a fost un vis așa intens și profund. Cine era? Cum arăta el? Toate eforturile de a reda imaginile de acum câteva secunde au eșuat, de parcă s-au închis toate cotloanele minții mele, iar de acum trebuia să mă descurc cu realitatea vieții. Ceea ce am visat s-a pierdut. Și totuși ochii aceia cafenii, privirea care în continuare mă tulbură, râsul cristalin....
