Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Destăinuiri

Aceste gânduri păreau să o frământe într-o oarecare măsură, dar nu-și îngădui să le dea o mai mare importanță decât au acestea. Se așeză mai bine pe scaun, fără a-și lipi spatele de spătarul acestuia. Căci rana o durea, oricât de imună s-ar prezenta aceasta. Chiar o durea.

— Am făcut niște cumpărături foarte ciudate în New York, râse, aruncându-i lui Lilith un tricou identic cu al ei, din ghiozdanul de lângă scaun. Am luat un manechin, o perucă multicoloră, două tricouri de turist și i-am luat doamnei Karlsen cana și magnetul. Pentru Elijah am o șapcă sub forma capului Statuii Libertății. O s-o urască, abia aștept!

Lilith apucă cu o mână tricoul examinând cu degetul mare materialul acestuia. Și-a luat pachetul și și-a aprins o țigară. Expiră fumul lăsându-și capul într-o parte, privind într-un punct fix, inexistent.

— Știu că e urât, se scuză. Dar eram în grabă. Măcar avem o amintire din excursia noastră în inima inamicului, corect?

— Îl voi păstra, spuse continuând să privească în neant. Trăgându-l peste ea, căci, drace!, era aproape goală.

Povestea lui Iris o tulburase puțin. Nu ar fi putut nega. Nu era atât de neobișnuită pentru ea, dar n-ar fi presupus că aceea era povestea lui Iris. A tras un fum, expirându-l lent pe nas.

— Ești bine, scumpo? La ce te gândești? își lăsă ușor capul într-o parte.

— Sunt bine, spuse ridicându-se de pe scaun și luându-și pachetul de țigări cu ea. Încearcă să te odihnești puțin. În cinci ore ajungem în Venezuela.

Apoi se depărtă de ea.

— Oh, zise, surprinsă. Păi, sunt aici dacă vrei să vorbim! îi strigă în urmă. Am băut patru energizante, nu mai dorm o săptămână!

Dar Lilith nu râse. S-a întors în zona de la coada avionului, în auzul motoarelor care vâjâiau. Zona avea o aerisire mare, iar curentul era puternic. Era rece. Fumase două țigări. Oftă. Iris a fost atât de deschisă să îi vorbească despre orice, despre toată viața ei, despre toate nefericirile ei. Iris a fost lângă ea, iar Lilith nu a putut să aprecieze acest lucru atât de mult pe cât poate era de așteptat. Și-a trecut o mână prin păr, revenind la scaunul ei, așezându-se lent pe acesta.

— Te-ai întors, suflet! zâmbi. Vai! Porți tricoul de la mine! E urât, dar măcar nu e rupt. Vrei ciocolată? Asta e cu fistic, îi întinse batonul.

Lilith o privi tristă, așezându-se lângă ea.

— Când era mică, mie îmi plăcea foarte mult arta. Foarte mult. Arta de toate felurile. Am văzut odată un tablou cu o femeie care patina pe gheață, un tablou pictat cu alb, albastru și auriu; și atunci mi-am zis că în momentul când am să cresc, voi deveni o patinatoare.

Iris rămase cu batonul de ciocolată în aer, apoi și-l așeză în poală, ușor derutată de sinceritatea bruscă a femeii. Îi zâmbi încurajator.

— Și ce s-a întâmplat?

— Era iarnă, aveam doisprezece ani. Nici eu nu mi-am cunoscut niciodată părinții. Am trăit în plasament cu niște monștrii de asistenți sociali. Primisem o pereche de patine pe care am zis să le încerc pe lacul din apropierea Diviziei de astăzi, Comandamentul de atunci. La vârsta aceea nu știam despre Agenție, eram mică. Un copil cu visuri mari, dar cu prea puține resurse. Când patinam, ceva tare ca o piatră mi-a lovit capul, iar eu am alunecat pe gheață, lovindu-mi tâmplele de aceasta. Patru mâini m-au luat pe sus ducându-mă undeva la granița cu Columbia. Acei oameni erau negustori, vânzători de organe pe Piața Neagră. Erau în căutare de marfă. Au încercat să mă spintece. Niciodată nu am fost adormită, să am măcar garanția că nu mă voi mai trezi apoi. Nu. Totul a fost cât de poate de conștient trăit. Legată și disecată. Acelor oameni le plăcea suferința, le plăcea să mă vadă cum țip sau plâng. A fost îngrozitor, spuse ridicându-și privirea pierdută spre ochii lui Iris. Eu speram că voi muri de durere, dar, cumva, făceau în așa fel încât să mă țină în viață, doar pentru a îmi ține agonia în continuă mișcare. Carnea trebuia să fie proaspătă la vânzare. Nu aveau în plan să mă omoare pe bune. Și-ar fi pierdut clienții. Apoi Aaron m-a salvat alături de câteva echipe. Unsprezece luni a durat recuperarea la terapie intensivă, apoi au început antrenamentele. Din cauza situației în care am fost găsită, am fost plasată către Testele X. În Comandament nu era cum e acum în Divizie. Antrenamentele erau dure, nemiloase și stricte. Dacă nu era Amarantha care să stea cu mine și să mă încurajeze în orice situație, aș fi fost de mult eliminată.